În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.
Opriţi-vă cu sufletul ochean
Să beţi înfiorarea hăbăucă.
Pe steiu
De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!
Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,
Şi mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,
Să îmi vărs amărăciunea. Cât aş scrie-n “card îi doare”!
Sănătatea cere şpagă, moartea, programar
Pe aripi de vânt ușor..
Din înaltul zărilor,
Tu coborî cu strai frumos
Auriu și luminos....
Cum coborî așa ușor,
Prin păduri și pe câmpii
Florile tu le înflorești
Și natură o trezești...
Aduci păsări călătoare
Triluri dulci de dezmierdare..
Nimic mai milostiv decât lauda Domnului
de teama greşelii devenită păcat
ce-mi scormone sufletul
cu suliţe de sticlă,
de somnul mi-l face coşmar
şi mă trezesc speriat.
Cum altfel se poate ieşi
din ghearele transpiraţiei reci
decât prin împăcarea cu si
În ochii tăi citesc regretul
că nu poţi da anii-napoi,
Şi-ai vrea acum să ştii secretul,
cum poţi clădi un drum, în doi.
În ochii tăi citesc căinţa
că n-ai crezut că viaţa-i una,
Iubirii, tu i-ai dat credinţa
cu martor cerul şi cu luna.
În ochii tăi citesc t
Mai sunt așa puține primăveri
În viața cu petale ofilite.
Să le sorbim cu ochi închiși, iubite.
Să respirăm speranțele de ieri.
Să ne-mbăiem cuminți în verde crud,
Iar cerul să ne spele de păcate.
De ne-am greșit, uitate fie toate.
Nu vreau să știu
(Foto de aici)
Când ai plecat absurd nici n-am știut
Ce vis nebun, amar, necunoscut,
Mă va-ntreba în nopți plânse de dor:
În zori și absoluturile mor?
Azi nu mai am nevoie de-un răspuns,
Chiar de te caut unde te-ai ascuns,
Sperând să îmi zâmbești și c
Ești visul ce-am visat în altă viață,
Ești visul ce doream să se-mplinească,
Aștept de mult clipa dumnezeiască,
Dar mă întreb: -Oare, aș face față?
Mă vei salva, albastrul de-aș pătrunde
A două mări, naiadele ce fură?
Nu, nu voi pune inimii armură!
Mă
Locul lui, alţii nu-l vor ţinti
nu-s arme care să-şi înghită focul,
ochiul de veghe nimeni nu-l ştie
el vede dincolo de ziduri.
Cum la teatru se trage cortina,
actorii joacă o piesă străină,
înţelegerea se strânge-n haine de epoocă
deschise la bumbi.
Mă
Au rasarit in parul tau de mure
ghiocei si toporasi
de pe poale de padure,
de pe ia ce n-o lasi...
Tu, din jarul de pe poale,
semanata-i macii rosii
peste lanul de pe vale
ce ti l-au lasat stramosii.
Trupul tau frumos de inger
ce se leagana duios,
Ţară, ne eşti de-a pururi
Şi mamă, dar şi fiică...
Pe umerii-ţi, Golgota
Iubirii se ridică.
Îţi flutură pe umeri,
Pe braţele vânjoase,
Poemul libertăţii
Şi taina lumii nosatre.
Pe cerul gliei tale
De partituri solare,
Îm limpeziri de ape,
În cântec de izvo
acrostih
Plutesc pe-aripa unui vis albastru,
Extaziat fiind de întâmplare,
Tumultul m-aștepta sub cer cu soare,
Reflexe sidefii-și-ncearcă-un astru.
Un râu intonă-n note cristaline;
Brodat, un pod de flori îl înconjoară,
O, Doamne, visu”-acesta înfioar
Dimineaţă sticloasă
cu soare-nghiţit de norii de zgură,
cu fulgi de zăpadă răzvrătiţi în copaci,
şi cafea risipită-n tenebre zglobii.
O nălucă-femeie
cu frunte verde, cu aripa frântă
şi lavă-mpietrită în sănge
rătăceşte pe strada pustie,
se lipeşte de zidu
Ştii că nu fac promisiuni sau jurăminte,
nici nu blestem, nu fac declaraţii de iubire.
Tremur când aud două cuvinte-nvechite
rostite grăbit pe buze străine, arse de sare.
Suspin când aud nefericitele iubite,
grăbite, seduse cu numai două cuvinte,
stârne
Mi-o purtam în spate, ca pe o haină,
Când orice ființă avea o jumătate
Ochii la cer mi-am ridicat și-n taină
Cerut-am trup pentru singurătate.
Am smuls un pumn de lut și-apoi o coastă
Cu mâinile le-am frământat în dor
Vroiam din mine să te scot năpastă
Toamna, după ce începea scoala, începea campania agricolă. Era o definiție umoristică care circula printre noi: țăranii sunt acea pătură socială care ajută elevii, studenții și armata la strânsul recoltei Astfel încât colegii mergeau la cules cartofi
Sunt pe banca de întâlnire şi stau de vorbă
în limba noastră, a amintirilor, cu tine, tată.
Şi tac şi ascult şoaptele vuite. Nu ştiu dacă de Suflet sau de vânt.
Nu le înţeleg acum. Le strâng pe toate şi-n noaptea care bate la uşa zilei,
am să deschi
Pâlpâie lampa tăcerii
cu fitilul rău scurtat
au venit iarăşi hingherii
însă câinii n-au lătrat
Cu fitilul rău scurtat
gata sunt să explodez
ca să fiu din nou bărbat
înfloreşte-un tei ce crezi
Gata sunt să explodez
au venit iarăşi hingherii
ca să latre chiar
Deşi la început pare eternă, din nefericire nu este aşa.
Astăzi mă simt o singuratică, exilată între marile dureri !
De ce nu ştim să delimităm exact sentimentele pentru o persoana care la prima vedere ne pare un suflet bun, blând şi frumos... ?!
De obi
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!