Blog

Final de început.

Nicio frunză n-o să cadă,

Când prezentul meu dispare

Nimeni n-o să vrea să creadă,

Chipul lumii nu tresare.

Lacrimi grele nu vor curge,

Moartea nu-mi va fi povară,

Timpul meu nu se mai scurge,

Spiritul cel liber zboară.

Plec din lume cu c

Planurile pentru întreaga zi păreau stabilite de la primii aburi ai  cafelei care îmi învăluiau simțurile  când ochii priveau absenți  camera goală,  distanța  amabilă,   palidă rătăcire  Zgomote îmi trec în auz, discuții mărunte, cuvinte tăioase, tă

Dintre toate așteptările întâmplate

a ta a fost cea mai lungă
dar dacă n-ai observat nimic
au trecut clipele care ne unesc
într-un alt anotimp mai îndepărtat.

Nopțile albe vor arde scrum
se vor trezi copacii din somnolență
cu ramurile aplecate la pămân

Eram un tânăr enigmatic şi vânturător

Când am slobozit drumul în necuprins

Mânjilor neastâmpărului meu interior

Care, de-atunci, sunt tare greu de prins.

Am coborât muntele pe cal fără frâu

Împins de porniri crescute peste trup,

Cu foame de mare şi de-al

Când am poposit acasă, după ani printre străini,
Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini
De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți;
Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii rupți!

O fisură? Ba o groapă în astfaltul crăpăcios,
Și mă zb

Încurc des gândurile cu visele,

mă lupt cu aripile ce nu-mi cresc
de nu pot zbura-n univers,
tu-mi spui că totul e posibil
eu mă îndoiesc,
știu până unde se întind limitele
și cobor cu picioarele pe pământ.

Mă scutur de orice desprindere de real,
uneor

În mâna destinului - Olguța LuncașuTrifan

Autoarea romanului, În mâna Destinului, Olguța Trifan,  desfășoară firul romanului realist, lăsând acțiunea să țină pulsul cititorului, ridicat începând de prima pagină a acestui roman până la ultima, reușind

Memoria

unora

şi-a permis luxul

unei perioade îndelungate

de respiro,

pentru c-a obosit aşa de tare,

încât a uitat că s-a semnat pe aripile

timpului nostru şi-al altora!

De-aceea,

cei care mai aveţi

memorie şi vă pricepeţi

la tehnologie,

inventaţi un abator pent

Sămânţă doar, când te iveşti,

Copac de vrei a te numi,

Trebuie mai întâi să creşti

Şi-apoi s-ajungi a înflori.

..........................................

Din propriile lor iniţiative,

Se produc transformările,

Cauzate de forţe evolutive

Ce ne tranced nevoi

Nahlaot, satul de la oraş 

Învăţ să despart în silabe gândurile trădătoare

ca pe liniile de cale ferată când ocolesc vântul
când n-am ce să învăţ îmi afum degetele
cu o ţigară tare din foi,

tăcerea îmi fură timpul din plictiseală
şi dau în somnul morţii trecute.

Fibre subţiri mi

stele netede 
cu pocnet sec

 cădeau destupând
miezul zilei
lângă livezi fierbinţi
în care umbrele se ascund
să afle lumina
văzduhul plânge cu smoală
se umple lista de aşteptare
în calea transfuzilor de memorie
felinare în culoarea amiezii
intubau liniştea
în t

Răgaz, arvunit în refuzul depărtărilor,

Viaţa nu-i decât un popas al dorinţelor

Care se prăvălesc într-una peste chemări

Şi-n care trăim mult prea multe aşteptări

Într-o hoinăreală de introspecţii şi infuzii

Pe-o insulă-cămin ce ne condamnă la iluzii

Scri

Se furișează iarna stingher în viața mea,

Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,

Deschide larg fermoarul nămeților din ea,

Spre pârtia speranței aleile-s blocate.

Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,

Crestează universul un întuneric magic,

Se sc

Un nor negru umbreşte dealul întristând peisajul.

- O să tragă o ploaie zdravănă! spune femeia privindu-l nedumerită şi aşteptând să mai audă ceva de la el, apoi, văzând că tace încremenit pe marginea şanţului, se întoarce către cruce şi se închină cr

La margine de cuget

            De câte ori nu simţim, dorul de Dumnezeu, mai aprig ca niciodată? A trăi departe de El, e ca şi cum te-ar înghiţi pustia veacului. Atunci, rugăciunile, chemările dau în pârg şi nu ne mai poate opri nimeni. Aici, în in

Un cuvânt ca un cântec

Sală-n delir... Franco Corelli. Indimenticabile...Frumos ca un zeu. Voce inconfundabilă. O minune de om. O revelaţie. Şi Telestar, un nou post, Made in Italy, superb, cu muzică veritabilă. Ascult şi gândesc. Cine-mi poate inven

Un heleşteu, o zarişte,

deasupra, un petic de cer:

în haosul imens,

ce,-n hotare de-nţeles,

nu poate să-ncapă,

colţ de plai

la marginea minţii;

anotimpuri –

păsări călătoare ţâşnind spre înalt,

dincolo de ultimul gând…

caliciul de lotus se ridică din mlaştină