Blog

Se ia un bunic

Și la fel ca un arcuș

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obține și ultimul efect scontat

Totul cât se

Măi, viaţă!

Clipa-n care apari e-un mărţişor

prins pe reverul sufletelor

care se-mbulzesc la porţile Pământului

să intre pe făgaşul unui boţ de carne

sau pe-al vreunui ţesut de plantă.

Tu, viaţă!

Ca o pasăre migratoare

vii pe-aci şi-aduci cu tine iubirea

care

Focul se stinge inundat de ape

grăbite de durere,
umbrele se așază triste pe ochi,
chiar dacă privesc o ceață gălbuie
ea-mi trece prin față, fuge spre un orizont inexistent,
îmi vine să mor, dar nu știu s-o fac,
vine și o mulțumire fără niciun motiv.

S

Iarba înaltă, numai bună de cosit, ascunde partea de jos a crucii. Se apleacă şi rupe cu mâna un cerc în jurul ei. E înfiptă direct în pământ şi nu are nici o inscripţie. Îşi aruncă rucsacul şi trage de cruce până o îndreaptă bătătorind cu picioarele

Tu, dimineață infidelă

Tu, dimineață infidelă

Cu plete lungi de flori pe ram

Te duci pe drum ca o gazelă

Și bați la fiecare geam.

Ce bine mi te-așezi pe coate

Poemele  când le citești,

Dar iată-mă cum stau pe spate

Când  tu din praguri mă privești.

Acu

E adevărul dus să se însoare

E adevărul dus să se însoare

Cu fata lui minciună cel pârât

El vrea din rădăcină să măsoare

Slovele false cu miros urât.

Și merge el pe căile dreptății

Înspre apus sau înspre răsărit

Ca să deschidă porțile cetății

Acelor fete c

Mi-e dor de mama și de tata

Mi-e dor de casa părintească

De mama mea mi-e dor acum

Și de privirea îngerească

Ce o lăsam plecând la drum.

Mi-e dor de tatăl casei mele

Cum dor nu mi-a mai fost nicicum

Și de iertarea lui de rele

Când eu din vorbe scotem fum.

Au rămas urmele tăcerii în oasele vântului,
munții stau și ei încremeniți și privesc
vulturii cum se agită deasupra,
pădurile alunecă de pe coamele lor
spre apele pîraielor înspumate
care se năpustesc peste pereții de piatră.

Odată cu ele mă zbat
să cobor

Prietenilor mei, care, de-a lungul timpului, citind gândurile așternute pe hârtie, au fost alături de mine, au luat parte la bucuriile mele, la succesele mele, care au râs împreună cu mine, sau prietenilor care s-au aşezat alături de mine când mi-a f

În leagănul timpului

Mă leagănă perechea de umbre crescute la soare

și mă respiră din inimă privirea răsăritului nou

fără să culeg rodul cuvintelor arse de dor,

dar plec să prind marea de mână

și luna din lacrima florilor

că stă îmbătată în sărutarea pămâ

Desenând pe cer

Nu îţi voi scrie zilnic şi nici nu te aştept,

Cu zâmbetul  tăcut din gânduri mă deştept

Şi desenând pe cer tufiş de trandafiri,

M-oi  ridica în slava prea marilor iubiri.

De dincolo de veacuri îți strig de fericire

Și-nalţ cuvântul care,

Virtutea tăcerii

Virtutea tăcerii și limba vorbirii

Se-aseamănă cu omul: cu duhul iubirii,

Iar omul săltat pe-aripi de cuvânt

Se-aseamă-n cuget, cu Tatăl cel Sfânt.

În lumea aceasta în oameni mă caut,

Iar cu îngerii toți în Rai cânt la flaut,

Dar oameni

Prin trecerea lumii

Prin trecerea lumii - Vise despletite

Am cules puteri despământenite

Și am prins tăcerea de aripa surdă

Să înalț iubirea care-n mine zburdă.

Însă părăsite am lăsat speranțe

În oglinzi de sfere puse la distanțe

Și-o nedumerire mă loveșt

Tu poezia vieții mele

Tu ești minunea ce mă ține-n viață,

Minunea sufletului meu și-atât,

Din inimă-mi ridici marea de ceață

Și mă întreb din mine ce-ai făcut!

Eu sunt minunea ce te-aduce-n lume,

Speranța sufletului tău și-atât,

Dar veșnica idilă ne răpun

Priveam oglinda proaspăt curăţată

să văd dacă am şters-o bine,

dar dintr-un gând în altul

ea mi-a cerut obligatoriu

un interviu cu mine.

Astfel, limpezimea oglinzii

m-a azvârlit pe paginile timpului meu,

măsurând lungimile şi scurtăturile

pe care singură le-

Dansul  de flăcări

Foc, fum, săgeți de jar,

aburi, dans de flăcări.

Culori, roșu gălbui,

roșu aprins, galben albăstrui.

Griul albicios,

griul negricios,

obositor de  înecăcios,

săgetează,

scânteiază de zor din fumul dens

și se adună toți, toți aburii

și pi

Am cules stele

Poate că sub cerul bogat

am cules stele
și nu a plâns marea 
sau poate am înțeles

că voi înnopta cu ziua 
pe un crâmpei de vise

pe-acest pământ, 
dar cine mai știe

ce se mai poate întâmpla 
dacă vântul mării

îmi mai răspunde

cu valuri înalte

Am gustat armonia

Am gustat armonia

cuvintelor date de sus

dansând de bucurie

că am fost prezentă

la cina asemănată

cu armonii culturale.

Mai știi ! Ieri, moartea,

cu gustul ei amar,

ți se legăna pe buze,

dar azi, curajoasa,

s-a autoinvitat

Înî inima  mea.

Îi si

În gânduri îmi înfloresc zâmbete,
grădinile tale roditoare
unde fructifică dragostea inimii
în sămânța spiritului liber.

Zorii dimineților
respiră în cântecul păsărilor
armoniile sufletului sedus de viață
sub cupola clopotelor înalte, lumina.

Nu știu ceva

Dorul.
Dorul se lasă pătruns şi cerul e albastru. Nici aripi să zboare nu mai are. S-a (în)ghemuit, tot, la mine-n piept.
În zare, de aici, de la banca noastră, tată, ceaţa învăluie munţii, dincolo se curge apa îngheţată în sloiuri şi marea spumegă.