Blog

Noaptea cu stele mi se-așeza-n păr
ca o cunună de mireasă
rămasă pe fotografii în pereții gândurilor.

Adună-n ceremonial oameni cu zâmbete ninse,
apoi îi lasă să se bucure senini
și să se așeze la rând în amintiri
pentru a se striga după nume.

Întuneri

   Am nevoie de tine.

   Ştiu. Îmi vei spune să mă uit înlăuntrul meu şi am să văd că n-ai plecat niciodată de acolo.

   E zgomot mult afară, se...

surle, trâmbiţe, pancarte se strigă şi zarea întunecă privirea. Se prorogă anularea şi dorul se mişună

                                                 Marte, o noua aventura

De când Elon Musk (azi în vârstă de 45 de ani), directorul firmelor Tesla, Solar City şi SpaceX, a reuşit să readucă înapoi pe pământ, intactă, o rachetă folosită la lansarea un

Prin ceața groasă
înaintez cu greu,
îți văd umbra,
pari un fluture alb,
mult prea alb
ca să-l pot atinge
...dispari.

Continui să te caut
oricum, oricât,
îți știu drumul,
cel mai greu drum,
dar la capăt
te voi găsi zâmbind
...de fericire.

Te voi atinge
să știu

                                                       Motto "Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta.... 

A anunțat Stăpânul că vine la ogor,

Cu-a să caleașcă albă, ușoara că un nor…

Şi s-ar putea s-apară în orișice clipită,

Ca s

Zăpada se așază pe suflet ca o haină
la modă într-un anotimp care arde
iluziile pe un catafalc de speranțe.

Tu ai devenit ochiul magic
care pătrunde în adîncul fântânii stelare
de unde urcă propria mea viață
și curge prin rădăcinile acestui pom înflor

Omul de lângă noi, cel care ne este alături, este întodeauna cel mai important. Cu el îţi împarţi bucuriile, greutăţile, necazurile, pur şi simplu viaţa. Dar în ziua de azi, după cum ştim cu toţii, internetul îşi are şi el un cuvânt foarte important

Noaptea e inclusă-n program,
se sting luminile rampei
să nu moară.

Întunericul păzește pe la colțuri
să invadeze spațiul,
femeia mă roagă să dorm.

După ce deschid ochii mari
a fugit de la ferestre,
aerul intră în valuri pe ușă dar îmi face loc
să resp

   Să (mai) scriu de starea aruncată-n aer de zile în şir?

   Nu ştiu dacă mai am, găsesc cuvinte. S-a desprins de trup, pic cu pic, strop cu strop Sufletul, în stradă, în trei, zeci, sute, mii, azi, milion, poate, mai mult să strige  abrogare ‘nain

Îi lasă pe cei doi în maşină şi întră pe terasă, unde, Anuţa, gata îmbrăcată, se pregăteşte de plecare.

- Unde ai pornit, copilă? Mă laşi singur?

- Mi-am terminat tura, domnule profesor. Se ocupă colega mea de dumneavoastră, se scuză fata.

- Şi? Te aşte

Necazurile dăruiesc

cu mărinimie

scatoalce vânoase oamenilor

care se-neacă

în oceanul deznădejdii

îşi plâng de milă

când calcă

pe trotuar sau pe iarbă

nu într-o groapă

ori când au aer

să respire

în mijlocul naturii

şi printre clădirile indiferente

ce sunt peste t

PILASTRUL SPERANŢA

La tâmple-adie vânt de primăvară,
ochii-mi privesc dincolo de tăcere
şi-ncerc să plămădesc o altă vară,
dar ani mulţi şi-au luat la revedere.

Nu îmi doresc nimic, din disperare,
dar anii se tot ţes ca-ntr-un război,
chiar dacă vârst

Se întâmplă atât de des
încât nimeni nu-i dă importanță,
o cădere dincolo de umbre
cu o rupere de cuvinte
în amiază când pământu’-i ajuns la periheliu
și timpul presează virtual imaginea
unde se intersectează razele de lumnă
în cuantele gândului meu.

Cosmos

Cu fluturi virginali şi soare cu dinţi,
Înrumenind ades văzduhul în amurg,
Începe anotimpul călătoriilor cu minţi
În ritmul trăirilor perpetui ce se scurg.

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și ml

Mai răsare-n colţ de vis, 
un fir crud de poezie…
Se dă în balansoarul muzelor,
atingând cu tălpile primăvara.
Mugurii se zburlesc de dor
şi mi se agaţă de suflet –
pasăre ce-şi caută zborul
în râsul cerului…

Mă zidești în peretele trupului
ca pe o Ană credincioasă,
sper să nu-ți cultivi trufia
prin câștigarea iubirii împărtășite,
dacă durerile mă vor strânge prea tare
se va dărâma totul în van.

Niciun suflet câștigat
nu-și pierde credința în Dumnezeul său.

Iarna gândului m-apasă,
Urlă-n noapte, nu mă lasă,
Alb s-aşterne în cuvinte,
Irosind chemări, în minte.

Stele par de ceară arsă,
Nelumina şi-o revarsă
Peste dale-ncremenite,
Peste simţuri adormite.

Furişate-mi ţes iar gândul
Ca valul ce-nghite prundul,

(adaptare după un text de priceasnă ortodoxă românească

din secolul al XVIII-lea)

Ce folos, ce folos,

Minte fără de Hristos?

Ce folos, ce folos,

Suflet fără de Hristos?

Ce folos, ce folos,

Trup uman fără Hristos?

Ce folos, ce folos,

Voievozi fără Hristos?

Ce