Blog

Iepurașul buclucaș

Fie din sat sau oraș,
De-nvierea Domnului
Fiecărui copilaș
Ouă roșii îi aduce
Urecheatul iepuraș.

Bucuroși erau micuții,
Dar mare le-a fost mirarea,
Când ciocnind ieșeau puiuții...
(Ouăle erau clocite.)
Ce frumoși erau drăguții !

La u

Hristos a înviat !

În prenatalul zorilor
Așteptam în așternut
O rază a Soarelui,
Să penetreze geamul
Ca un fascicul de laser,
Să se împlânte
În perna-mi de sub cap.

A venit clipa,
Ne-am îngemănat
Și gâlgâind sângele-n vene
Am osândit sărmanul pat,
Pâ

Hristos a înviat !

În prenatalul zorilor
Așteptam în așternut
O rază a Soarelui,
Să penetreze geamul
Ca un fascicul de laser,
Să se împlânte
În perna-mi de sub cap.

A venit clipa,
Ne-am îngemănat
Și gâlgâind sângele-n vene
Am osândit sărmanul pat,
Pâ

Peste tot este un balsam de înviere
nu mă ating de nimic,
sunt plin de o pace vindecătoare de suflet.

Aştept minunnea şi mă bucur.

Las tot ce ştiu să dospească
şi gândurile le îndrept spre Iisus
împlinindu-mă.

Dăruit luminii
mă cuprinde nesfârşitul vieţ

DE ÎNVIERE

Clopotele trag iar creştinii vin să ia Lumină,
se-aprind lumânările ca o mântuire deplină
şi-mi amintesc cum pe toate, uliţele din sat,
pătrundea Lumina şi un ,,Hristos a Înviat ''!

Ajunşi acasă, se stingea lumânarea Învierii,
dar se păstra sus

De Înviere îngeri se scobor

Din cer, cu-nfățișare omenească

Dar poposesc întâi lângă vreun nor,

Să-și stingă aura Dumnezeiască.

Și merg printe acei ce ruga o ridică,

Către Iisus, Păstorul Fericit,

Care în chin s-a stins, dar fără frică

Să-nvingă moarte-a i

*din când în când e bună o rătăcire*

declar dizidență perpetuă în buclă atemporală

să extragă megabiții îmbrățișării sălbatic galopează mâinile

nu-mi pune pe umeraș emoțiile extrase din foșnetul pielii

vor zvârli din copite nu vor îngădui

să li se nete

 Adăpostim cruci sub streșini

 de suflete, biserici, anotimpuri.

 La derulăm fugitiv

 în goana motorului turat,

 statui ridicate-n nefaste răspântii.

 Înfiptă în coșul pieptului

 ascultăm durerea

 și nu mai știm

 este a lor

 a Lui

 a noastră.

 Prin tălpi se sc

La ce sunt buni poeții pe-astă lume?

Croiți dintr-un aluat neînțeles,

Sunt surghiuniți de-același crud eres –

Corsari febrili ai mărilor în spume.

Atrași de măreția unui erg

De vise vătămate-n escapade,

Cu soarta tremurând în acolade,

Spre gloria himerei î

golgota

Printre suliţi, ghimpi şi cuie,

Pe o cruce-ndurerat

Suie dealul-carăruie

Domnul nostru Impărat.

Între moarte şi-nviere

Sângele din tălpi îi curge

Şi nu-I pasă de durere

Când soldatul Îl împunge.

Plânge-ntruna tot văzduhul

Se cutremură si marea

Când Isus

Stăteam. Stăteam şi mă priveam ca p’un străin. Străin înstrăinat de drum şi nu se găsea în locul din care ştia că e şi nici încotro să meargă, să ajungă, dar şi el stătea. Stătea şi mă privea pe mine. Eram amândoi faţă-n faţă şi ne croiam cuvinte. Ne

Sunt legat de sinele meu ca un câine de pază
lanţul nu se vede şi chiar eliberat
el nu pleacă niciunde,
pănă la moarte locuim împreună în acelaşi trup
doi în unul.

Nimeni nu ne desparte
chiar şi atunci
pământul rămâne un iad
în care-mi îngrop trupul p

Revenind acasă, după o scurtă absență, am găsit în cutia poștală un colet. L-am deschis cu emoție!
Și iată ce am primit din partea Societății Culturale Apollon:
1. Diploma ”Nichita Stănescu” 2016 ( poetei Valentina BECART - pentru păstrarea și promov

Rotește-ți privirea în Capela Sixtină

Și vezi frumusețea în esența ei pură.

Omul poate ajunge la divinitate

Numai  cu ajutorul inteligenței sale.

***

Au fost uimiți în fața tabloului apocaliptic

Cu tema Judecății de Apoi, cu sute de personaje.

Domina figura

Mai întors din drum
numai un sărac poate să spună.

În gândul înzăpezit cu praful urii
nici în uitare nu-şi află adăpost
zace-n trup ca o pedeapsă
ce n-o poate dărui nimănui.

Sângele din trup e şi el nehrănit
cu raţia zilnică de putere,
să rabde izgonir

Iarba a încolţit iarbă,

iarăşi,

creşte atingerea cerului.

Se apropie muntele de mare

şi adânc

şi şanţuri

pătrund mintea cu mâini-mpreunate a rugă

şi crengi răsfirate, uscate se curăţă-n noapte.

Ziua se strâng aburi

de febră,

de cafea,

de fum (de ţigară),

de v

Un râu de cerneală
albastru îşi scrie numele printre stânci,
îşi aruncă apele înspumate-n cascade.

Peşti argintii încearcă să urce spre izvoare
şi nu se lasă învinşi.

În câmpie aşteaptă alte râuri galbene şi negre
cu meandre potolite şi maluri largi
ce

Cocoţat pe scaunul din deal, cu trepte,

mâinile îmi dirijau degetele să prind

perdeaua de ploaie la geamurile cerului.

Le-am tras într-o margine, să las lumina să pătrundă aleea dintre mine şi suflet,

să se-ncălzească dorul. Şi frigiderul l-am dezgheţa