Versuri  Elisabeta Branoiu

Cât a fost de bine în ospeţie la Tine!

Câtă înfiorare a cuprins inima mea,

contemplând, odinioară, frumuseţea Ta!

Sub măreţia unui Palat minunat!

am văzut sublimă măreţia Chipul Tău, drag,

şi am descoperit adâncul

înţelepci

Mosii de iarna - Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne

In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, i

„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată..."

"Odată cu noi mai trăiesc încă odată toţi morţii noştri..."

Un învingător-învins,
singur,
vidat de gânduri, dorinţe.

De ce învingător?
De ce învins?
Doar El o ştie!

Viaţa-i o luptă,
o luptă a contrariilo

O femeie-şi ţinea iubirea ascunsă-n sân...,
(îşi aducea rar aminte de ea)
Când cineva îi privea sânii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.

O năpădeau transpiraţiile şi dorul,
alerga de nebună pe străzi
şi se întorcea acasă singură...,
până-ntr-

Visăm, dorim şi-nvăluim în clipe
experienţa mult dorită ...
Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat,
De ce nu realizăm că totul e magică feerie?
Iluzia poveştii pe care ne-am ţesut-o
Din focul şi lumina ce etern va arde.
..........

     Cu şapte ani în urmă, o conduceam pe fina mea spre casă. Era seară şi traficul foarte aglomerat. La un moment dat mi-a apărut în drumul meu un câine şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să încetinesc treptat, deoarece, atât banda din stânga

Ţi-am trimis;
Două fire de vis.
Lângă ele,
Plăpând şi subţire,
Învelit în iubire
Şi plin de candoare,
Un fir de cicoare.
Trandafir ,
Doar un fir.
Ba nu, două,
Cu petale-învelite
În rouă.
Dar otrava din spin,
M-a făcut
Să strecor un suspin.
Două raze

Însă, avea noroc pentru că nu era niciun pescar acum să-l gonească.

Se apropie de zidul mic de piatră. Privi Dunărea limpede, apoi se uită la panta pietroasă ce cobora de la zid în jos până la apă, unde se vedeau pietrele de mărimi diferite şi firele

.... Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil, îţi vine parcă să zici că orice mamă e o «născătoare de Dumnezeu»”. Francis Bacon.  

..

,,,

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
"Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi

Cu buze de pământ spre-a te iubi,

Din nefireasca mea întunecare,

Altoi pe trupul tău, voi înverzi,

Chiar dacă ramul mamă, va dispare.

Şi de va fi să fie ceasul trist,

Să nu încerci destinul să-l blestemi,

Te bucură c-am  fost şi mai exist,

In fiinţa ta,

de ziua ta, femeie

dragele mele,
ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?
voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,
tot ce-i mai frumos în lume,
iubite, mame, amante, surori,
în voi învie dorul,
voi mişcaţi lumile,
pruncii în braţele voastre
sunt zeii care ne

îți dau din mine

mușcă

e-ntâia ta dreptate

și nu-ți cad la picioare

am strunele calde

de nu mai pot cânta

o lacrimă de verde grâu

să mă destrami

în aburi de zăpadă polară

și ridica-mă-voi

în cercuri de tămâie arsă

îți dau din mine

mușcă

e-ntâia ta dreptate

te las