Jocuri de cuvinte - mamă

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-1

Partea a doua la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-2

          Mama în muzică

         Moto: „La noi, oltenii, bag de seamă,/ Că nou-născutul orişicui/ Învaţă-ntâi cuvântul «mamă»/ Şi dup-aceea... «mama lui!»" (Oltenească, de Alexandru Clenciu (aprilie, 2000)

Chipul mamei este oglindit ;i în muzică. Să începem cu cei mici, constatând că educatorii au grijă să pregătească multe cântece pentru copii dedicate mamei. Copiii, educatoarele și învățătorii sau profesorii se străduiesc în grădinițe și în primele clase ale școlii cu cântece pe care copiii sa le interpreteze de Ziua Mamei si nu numai. Aveți de făcut doar un clic pentru a alege câteva melodii (Cantece pentru mama, Cantece pentru mama, Mama - cântece de 8 Martie, cântece pentru mama, Colaj melodii pentru mama, Picături Muzicale - Mama, la mulți ani etc.).

Folclorul nu se lasă mai prejos. Din cele mai vechi timpuri interporeții începători sau consacrați au în repertoriiile lor și cântece dedicatte mamei. Alegerea dintre aceste comori nu e ușoară. Fiecare cântec are istoria sa și fiecare interpret are propria sa trăire și se străduiește să o transmită celorlalți. Vorbesc despre folclorul autentic, nu de cel făcut pe genunchi în scopuri comerciale.

Macron, UE, de femeie ce ziceți? Dispare?

În copilărie, de la cei din sat am învățat cântecul Mamă, mamă, dor de mamă. Cu oarece ureche muzicală și oarece voce, plus o memorie bună, mi-am însușit rapid melodia și versurile. Cântam cântecul pe deal, pe vale, pe luncă. Dar cel mai bine l-am trăit la vârsta de 21 de ani, când, în ultima vacanță de primăvară fiind, mi-a decedat mama. Nu l-am mai interpretat, l-am cântat doar recitat în gând (https://www.youtube.com/watch?v=bfeyWM5MjhM), ascultând-o doar pe Romica Puceanu.

C omuna Stâlpeni, „ulița gâștei” (cântam pe coclauri)

O puteți asculta și pe Maria Ciobanu, cea care ne amintește că (https://www.youtube.com/watch?v=_YpNWjkjdE4) ,,Doar o mamă poate şti/ Ce e dorul de copii’’. Cântecul se referă la propria trăire, când Ion Dolănescu, tatăl, i l-a „luat” pe Ionuț Dolănescu, fiul celor doi, dându-l spre creștere mamei interpretului, bunica paternă din Perșinari.

„Măculiță ș-a me' mamă" este un cântec vechi, horit în trecut de către feciorii care plecau în cătănie. Poate vă întrebați cine a lansat cântecul Dă mamă cu biciu-n mine. Cea care l-a lansat, renumita Gabi Luncă, a marcat muzica lăutărească din România. De la trei ani a fost crescută de-o mamă vitregă care-o trata ca pe Cenușăreasa (https://www.youtube.com/watch?v=1fZfUz9APNI). S-a stins răpusă de COVID.

Nițu Constantin

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

Jocuri de cuvinte - mamă

Geografie lingvistică

          Mama în expresii (pamflet)

          Moto: „Femeia e soţie, mamă,/ Prietenă, de bună seamă,/ Iar pentru gineri, dumneaei,/ Este tot mamă: mama... ei!” (Ea, de Liviu Popescu din Când pleca odată, la război, un om..., 2010)

Bogata limbă română conține și expresii sau cuvinte compuse mamă-mare (sau, pop., bătrână, bună) - bunică, mamă-soacră, aia care-și ceartă ginerele că n-a găsit oarece la farmacie pentru articulații, mama (sau muma)-pădurii - personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri ademenind copiii, ucigând oameni sau chiar fost (n)europarlamentar ca Macovei etc. Muma pădurii e și o plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria, de pe la noi, nu fugite-n Costa Rica, apoi în Italia sau la Târgșor).

Cuvântul apare și în alte construcții ca locuțiunea adjectivală „de mamă” (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. Poate fi și locuțiune adverbială când te înjură cineva „de mamă”. Dar se va duce de-a berbeleacul și înjurătura asta curat românească atunci când vor naște tații.

Există și expresia „vai de mama noastră” etc., demonstrată mai ales după cele două decenii de președinție de dreapta a turnătorului Petrov și a meditatorului la masa tăcerii, autorul excursionist al inițiativei „România meditată”, care a învățat în armată doar să coasă nasturi pas cu pas și se vrea să conducă cele mai puternice armate ale planetei.

Ar conduce el NATO „de mama focului”, adică grozav, strașnic, extraordinar? Românii mai trimit pe unii „la mama dracului”, adică foarte departe, în special pe Hadrianus, nepotul mătușii Tamara, cel care a inițiat afacerea Bechtel cu autostrăzile sau care a inițiat vinderea Petrom. L-aș mai adăuga pe Petre Roman, autorul lozincii „industria românească e un morman de fiare vechi”, eroul cântat de fetele de la APACA („nu vrem Kent, cafea, valută, vrem pe Roman să ne bată”).

Mulți români se mai pot lăuda cu definirea unei perioade lungi de viață în care le-au văzut pe toate, prin expresii ca „de când mama m-a  făcut” sau „de când era mama fată (mare)”. Așa că unii dintre noi, cu toată propaganda TVR pe banii noștri împotriva lui Ceaușescu, cel împușcat pe nedrept, ar fi bine să comparăm ce s-a construit în România în cei 25 de ani de muncă a lui Ceaușescu cu ce s-a distrus în România în cei 35 de ani de domnie neo-capitalistă sau în 24 de ani sub Constantinescu-Petrov-Klaus. Avantaj Ceaușescu!

NATO (Nothing After Two O`clock, „lucrăm până la 14.00”)

Fură unii de prin Canada, Gabriel Resources, unii dintre ei și români, care parcă au știut expresia populară românească „a cere cât pe mă-sa”, pretinzându-ne un preț exagerat că n-au putut să facă un mare lac cu cianuri la Roșia Montană. Politicienii se certau și ne speriau cu sentința.

Presa vândută n-a crâcnit nimic și ne-a vândut gogoși. Nu ne-a spus nimic de prof. univ. dr. Crenguța Leaua, și mamă, de loc din Tg Mureș, lidera echipei care a câștigat pentru România procesul de miliarde cu Gabriel Resources.

Crenguța Leaua a fondat in 2005 casa de avocatură „Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP", care are sediul în București și se clasează în GAR 100 ca o firmă de de arbitraj de nivel mondial, mulți dintre avocații săi fiind clasați ca specialiști de top în arbitraj comercial și investițional.

Alte domenii de expertiză sunt dreptul fiscal, dreptul construcțiilor, dreptul tehnologiei, dreptul energiei și resurselor naturale, dreptul mediului, dreptul aviației, dreptul comercial și dreptul administrativ. Procesul Rosia Montană a fost câștigat, de fapt, in consorţiu cu casa de avocatură LALIVE - Geneva.

Crenguța, soția comandorului Leaua, directorul presei militare!

Avocatul și mama Crenguţa Leaua are experienţă vastă în arbitraje internaţionale, până la procesul „Rosia Montană" câştigând împreună cu LALIVE cinci procese de arbitraj pentru România la Curţile de Arbitraj Internaţioanle, în valoare totală de peste 3 miliarde $!!!

Am lăsat la urmă o expresie interesantă, că doar românii, fără a cunoaște bine capitolul analiză combinatorie din matematică, ce se studiază în cursurile liceale, puteau combina un cuvânt sfânt, mamă, cu un cuvânt diavolesc, al iadului, bătaie. A rezultat expresia românească, nu numai vasluiană „o mamă de bătaie”, adică o bătaie strașnică, zdravănă.

Mai există sinonimele maică, mamacă, mamaie, muică, neneacă, diminutivele mămică, mămucă, în trecut Mamă eroină (titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață, desființat că era „ceaușist”), mamă vitregă, mamă bună (mamă adevărată), mamă soacră, (în imprecații, amenințări sau în exclamații de mirare, de ciudă, de necaz etc.) mama-dracului (personaj imaginar, socotit a fi mai rău decât dracul), puiul mamei, dragul mamei, odorul mamei, de mama focului (cu mare intensitate) etc. Ne oprim, că și alte etnii merită amintite!

Există și Mother Earth Day (ziua Pământului. 22 aprilie)

Englezii folosesc mother [vezi Douglas Harper (2001–2024), „mother”, în Online Etymology Dictionary], dar prin Marea Britanie și mither în scots, mamm în corni, máthair în irlandeză și în galică scoțiană, moir în manx etc. Au apărut ca din pământ adoptive mother, „mamă adoptivă”, and his mother (și mama lui, ca un intensificator pentru un substantiv sau expresie incluzivă, cum ar fi toți, oricine, fiecare etc.), antimother (antimamă, o mamă al cărei comportament este opusul celui așteptat social de la mame), like a mother hawk (ca o mamă șoim, pentru cineva care acordă o atenție extrem de mare; într-un mod extrem de protector), milk-mother (lmamă ce alăptează), motherless (fără mamă, orfan), motherlike (ca o mamă, matern).

Mai există și motherline (pe linie maternă), mother church (biserica mamă), mother country (țara natală), mother-in-law (soacră, mamă soacră), ba chiar și mother fucker, motherfucker sau mother-fucker (mama dracului, de fapt o înjurătură atestată din 1918, ce provine din implicarea că cineva se culcă cu propria mamă, dar probabil că nu a fost folosită literal decât mai târziu [vezi  „and int motherfucker, n. and int.”, în OED Online  ⁠, Oxford, Oxfordshire: Oxford University Press, launched 2000]) etc.

Ar fi păcat să uităm de mother nature (mama natură), ca o personificare a naturii, atestată din cca. 1600, mother earth (planeta mamă, Pământul), ca expresie a Pământului ca dătător de viață, cam din 1580 sau mother tongue (Limbă maternă), care a fost atestată încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Planeta mamă, poză făcută de echipajul navei Apollo 11 în drum spre casă (NASA, imagine restaurată de Toby Ord)

În limba franceză există mère și maman, dar prin „hexagon” și mamm în bretonă, méthe în normandă etc., plus mere în valonă în țara vecină, Belgia. Au apărut mintenaș cuvinte compuse sau expresii precum beille mère (soacră), belle-mère (mama vitregă), fête des Mères (ziua mamei), grand-mère (bunică), la nécessité est la mère de l’invention (necesitatea este mama invenției).

Mai există mère porteuse (mamă purtătoare), mère poule (cloșcă), prudence est mère de sûreté, (prudența este mama siguranței), reine mère (regina mamă), telle mère, telle fille (cum e mama, așa e fiica) sau de mère en fille (de la mamă la fiică), vendre père et mère (a-și vinde și pe tat-su și pe mă-sa), vieille mère (mamă bătrână (istoric după expresia chineză lǎomā – 老媽／老妈, „bătrână servitoare”) etc.

Telle mère, telle fille

 În limba germană există pentru mamă Mutter și Mutti, dar și moder în saxonă de jos neerlandeză, Moder în germană de jos, muadda în bavaeză, Mudder în germană de Pennsilvania, Mueter în germană alemannică, Mutta în germană plautdietsch, Muur în frizonă Saterland, Mamm în luxemburgheză, etc.

Brautmutter und Braut (deduceți)

Mutter are și diminutivele Mütterchen, Mütterlein sau Mütterken și este moștenit succesiv din medievalul germanic muoter, din vechiul germanic muoter, din proto-vest-germanicul *mōder, din proto-germanicul *mōdēr, din proto-indo-europeanul *méh₂tēr, „mamă” (comparați cu olandezul moeder, englezescul mother, danezul și suedezul moder etc.).

Cum nemții sunt specialiști în cuvinte compuse, apărură ca din pământ adoptivmutter (mamă adoptivă), Bärenmutter (ursoaica mamă), Bordellmutter (patroana bordelului), Brautmutter (mama miresei), Erdmutter (planeta mamă, Pământul), Gastmutter (mamă ospitalieră), Großmutter sau Grossmutter (bunică) etc.

Și dacă ne mai străduim, mai găsim Hausmutter (mama, stăpâna casei), Kind-Mutter-Bindung (legătura copil-mamă), Kindesmutter (mama copilului), Königinmutter (regina mamă), Mutter-Vater-Kind (mamă-tată-copil), Mutterbild (imaginea mamei), Mutterboden (solul vegetal), Muttergalaxie (galaxia mamă), Mutterhaus (casa maternă), Mutterinstinkt (instinct de mamă), Mutterkuchen (placentă), Mutterliebe (dragoste sau iubire de mamă), Mutterlinie (linie maternă) și alte multe sute de cuvinte. Îi vedeți pe nermți să renunțe la ele? S-ar distruge o limbă! Maternă, na, Macron tată, și nu părintească!

Rușii folosesc pentru mamă mama - мама (cuvânt existent și în bielorusă, chineză dungan, rusină carpatină, sârbă și ucraineană), matʹ - мать și mati - мати, mamanja – маманя, mamaša – мамаша, mamenʹka – маменька, materʹ – матерь (și în rusină carpatină), roditelʹnica – родительница etc.

Мать с ребёнком (mamă cu copilul)

De exemplu, matʹ - мать și mati – мати sunt moștenite succesiv din vechiul slavic de est mati - мати, din proto-slavicul *mati, din proto-balto-slavicul *mā́ˀtē, din proto-indo-europeanul *méh₂tēr, „mamă” (ca să vedeți ce ușor mă informez, vezi „мать” în Большой толковый словарь, editor-șef С. А. Кузнецов, găzduit la https://gramota.ru/).

Vă propunem, pentru cunoscătorii de limbă rusă, câteva expresii uzuale „nașpa” din laudele copiilor și înjurăturile unor „foste” fete: мать моя по пояс! (mamei mele îi ajung până la talie!), мать моя в кедах! (mama mea poartă pantofi sport!), мать моя в коньках на босу ногу! (mama poartă patine în picioarele goale!), мать моя женщина! (mama e femeie!), мать моя женщина, вся в саже! (mama mea este o femeie acoperită cu funingine!), мать моя женщина, отец мой мужчина! (mama este femeie, tatăl meu este bărbat!), мать моя с Ярмольником училась! (Mama a studiat cu actorul Yarmolnik!), мать твою… я знал ещё девицей! (mama ta, nenorocitule,..., te-am cunoscut când eram fată!), мать твою в душу в гроб (mama ta, nenorocitule, vedeate-aș în sicriu) etc.

Prietenul Igor din Irkuțk îmi mai propune: мать твою нехорошо в рот! (mama ta, de spurcat la gură!), в чём мать родила (pe unde te-a făcut mă-ta, cum e la noi „p---a mă-tii”), как мать родила (cum te-a făcut mă-ta, ca la noi „..mama ta care te-a făcut”), выражаться по матери / выразиться по матери (vorbești ca mă-ta), крёстная мать (nașă de botez), кому мать, кому мачеха (pentru unii mumă, pentru alții ciumă, corect mamă vitregă), Москва — кому мать, кому мачеха (Moscova – pentru unii mumă, pentru alții ciumă), Солнце всех не обогреет: кому мать, кому мачеха (soarele nu-i va încălzi pe toți: pentru unii mumă, pentru alții ciumă) etc.

          Mama în (c)arte

          Moto: „Sufletele de mamă n-au nicio cumpătare la recunoștință, cum n-au nici la iubire.” (Hortensia Papadat-Bengescu)

Literatura nu putea să nu trateze subiecte legate de mamă. Cuvântul este folosit, de exemplu, de Sadoveanu („Văzu... ochii albaștri și duioși ai mamei care l-a strâns la sân și l-a legănat.”), Sahia („Vocea mamei tremura de plâns.”) sau Coșbuc („Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame/ Nu pot să pună stăvili pornirii unei mame.”).

Vlahuță folosește metafora icoană, pe care mulți români o mai respectă („Încetul cu încetul, icoana bunei și iubitoarei lui mame i se lămuri în minte...”), dar amintește și de cel rămas fără mamă („Pe mă-sa n-a apucat-o.”). Macedonski folosește sinonimul mumă („Și mumă, frați, prieteni, și toți pe câți iubisem,/ Coprinși de-o jale-adâncă plângându-mă-i vedeam.”).

Mama nu poate fi înlocuită!

De rudele materne ale musiului răsfățat domn Goe amintește inegalabilul Caragiale („Mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă în București.”). Galaction pomenește de o mamă vitregă („Și această mamă vitregă... îi apăruse... ca o madonă a fatalității.”), iar Davidoglu de mama bună („Mama mea bună nu m-ar fi vândut.”).

Eminescu povestește de o damă care urla precum muma pădurii („Urla prin aerul cernit mama-pădurilor cea nebună.”). Sunt și scriitori ce folosesc înjurătura, nelipsită multor români experți doar în așa ceva, precum Ion Pas („Nu blestema, babo, că te ia mama-dracului.”), care precis s-a luat după Creangă („Dar oare pe acesta cum mama-dracului l-a mai fi chemând?”).

Am putea continua cu mulți clasici, dar vă recomand poezia Mama de Maria Demetriad, că neomarxiștii și UE ar dori să nu mai folosim numele Maria, eu bucurându-mă că mama și ambele bunici se numeau Maria. Dar despre acest nume în alt articol.

Poate e mai bine să-l vedeți și să-l ascultați pe Ami Gott, cel care a compus în 2020 o melodie pe versurile poeziei Mama de excepționala Maria Demertriad (https://www.youtube.com/watch?v=yW5TSjMFtvg). Veți observa că între muzică și text e o deplină concordanță.

Schimbăm titlul poeziei în Părinte 1 sau Părinte 2?

Despre mamă puteți citi în Mara de Ioan Slavici, Baltagul lui Sadoveanu (la https://www.youtube.com/watch?v=MWKSkj0cBM8) sau vedeți filmul despre mama și soția Vitoria Lipan). Preferați audiobook (https://www.youtube.com/watch?v=ub1FOjKRxFo)? Și exemplele ar putea continua. Dacă la comentarii ați posta o poezie despre mamă sau ați specifica un link (o adresă) spre un roman audio sau spre o melodie, bine ar fi.

O poezie care mi-a plăcut și care descrie femeia mamă a satului românesc care acum, în perioada de globalizare, e pe cale de dispariție este cea a lui Virgil Carianopol, pe care o scriu cu plăcere. Mi s-a întâmplat și mie, deoarece mama a decedat cu 6 luni înainte de „a ieși eu pe leafă”!

          Cântec pentru mama - Virgil Carianopol

Tare necăjită ai fost, mamă,

Iarna, vara, orice timp trecând,

Cât era de frig sau de căldură,

Tot desculță te-am văzut umblând.

N-ai purtat o haină mai ca lumea,

O scurteică veche doar aveai,

Dar și pe aceea totdeauna,

Doar de sărbători o îmbrăcai!

Tu așa si fost de când țin minte,

Pe picioare-ai mers la drum, mereu.

Nici în car nu te suiai de teamă,

Boilor să nu le fie greu.

Ce păcat că n-ai trăit măicuță,

C-ai plecat fără de timp în lut.

Ce pantofi ți-aș fi adus acuma,

Și ce haină ai mai fi avut!

Ar fi cam păcat să nu ascultați aceeași poezie cu excelentul Tudor Gheorghe interpret (https://www.youtube.com/watch?v=Xp21wKmYlZo). Despre mame au scris mulți scriitori celebri. Hugo, în Mizerabilii le descrie pe Fantine și fiica sa Cosette, Fantine chiar și prostituându-se pentru a-i fi bine fiicei. Sunt destule ecranizări ale acestui roman (de exemplu la adresa https://www.youtube.com/watch?v=62TYTiPPKa4, un prim episod).

Bunic și nepoată

Chipuri de mame întâlnim și în Coliba unchiului Tom (cartea care a dus la războiul de secesiune). Cum la modă acum e și cartea audio sau audiobook, puteți asculta tolăniți pe un fotoliu sau pe o canapea la adresa https://www.youtube.com/watch?v=G7QXaEttvfI, ba chiar realizând o altă activitate, chiar fiind în tren, în avion sau în automobil, unii, puțini, pe un iaht.

Am amintit că englezii folosesc pentru mamă mother. În 1988, Robert Ferro, în Al doilea fiu, scria: „Avea ceva din mama lui în el, dar asta pentru că și-a dat seama că până la urmă doar dragostea ei era necondiționată și, în semn de recunoștință, o emulase.” (He had something of his mother in him, but this was because he realized that in the end only her love was unconditional, and in gratitude he had emulated her. [1988, Robert Ferro, Second Son]).

În engleză se folosește colocvial și mom, prescurtare a cuvântului momma, alt cuvânt pentru „mamă”, în special în SUA, Canada, Africa de Sud, chiar pentru orice femeie respectabilă. În 2017, în Allstate: All Alone‎, se scria: „(vorbește tatăl) Nu o împărtășesc cu mama! Da, mamă?” (spoken by the father: I don't share it with mom! Right, mom? [2017, Allstate: All Alone‎]).

Francezii folosesc mère și maman. Louis Pergaud, în Joséphine este însărcinată, în Rustice, știri de la țară, scria în 1921: „Mai întâi i-a zis Iosefinei târfă, lucru care nu l-a surprins tare, având în vedere că era fiica mamei sale, […]. (Il traita d’abord Joséphine de putain, chose affirma-t-il qui ne l’étonnait guère attendu qu’elle était la fille de sa mère, […]. [Louis Pergaud, Joséphine est enceinte, dans Les Rustiques, nouvelles villageoises, 1921]).

Mutter mit Kindern: Le Repos, von William Adolphe Bouguereau

Cel mai folosit cuvânt în germană este Mutter. Nava Ebrahimi, în romanul Şaisprezece cuvinte, scria în 2019: „Mama fetei îl trezește în grabă pe bărbatul casei, care tocmai s-a culcat pentru un pui de somn de după-amiază, în timp ce fiica fierbe apă pentru ceai.” (Die Mutter des Mädchens weckt eilig den Mann des Hauses, der sich gerade zu einem Mittagsschläfchen hingelegt hat, während die Tochter Wasser für Tee aufsetzt. [Nava Ebrahimi: Sechzehn Wörter. Roman. btb, München 2019, ISBN 978-3-442-71754-5, Seite 87]).

Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-3

Jocuri de cuvinte - gard

Geografie lingvistică

          Gardul

          Moto: „Pe drumul înspre cimitir,/ Îi spuse soaţa: Vladimir,/ E prima dată când, bastard',/ Tu nu mai mergi din gard în gard!...” (La moartea unui beţiv, de George Budoi, din Dicţionarul beţiei şi beţivilor, 2013)

Născut eu pe ulița „gâștei”, în comuna Livezeni, județul Muscel, azi sat al comunei Stâlpeni, Argeș, am aflat de mic ce este gardul, o construcție de lemn care împrejmuia curtea și grădina. Ulterior m-am lămurit că acea construcție împrejmuitoare poate fi și de metal, de zidărie etc., că de, există vreo 36 de definiții în dicționarele românești... Plus că am umblat prin lume, pe multe continente...

Ulița „gâștei”

Dar mai rețin că cu vecinii, nea Costică și olarul Mitoc, aveau ai mei portițe în gard de treceau unii la alții, fără teamă că s-ar șparli ceva din curtea sau grădina altuia, din casa cu camerele veșnic descuiate. Nu era ca acum prin unele sate. DEX '09 (2009) ne explică scurt etimologia „cf. alb. gardh, sl. gradŭ”.

Aici problema se complică. Pare-se că în final cuvântul gard e moștenit din proto-indo-europeanul *gʰerdʰ-, „a închide, a încercui”; e posibil să fie un cuvând de substrat din cuvântul dacic *garda, achin, cognat sau rudă cu cuvântul albanez gardh (după unii chiar moștenit din el), poate chiar o moștenire anterioară din proto-slavicul *gȏrdъ, poate precedând metateza care apare în limbile slave (cu toate acestea, acest lucru este incert, deoarece alți termeni înrudiți, cum ar fi grădină, ogradă, îngrădi o suferiseră deja când au fost împrumutate din slavă). Altă posibiulitate sugerată ar fi derivarea din proto-germanicul *gardaz.

Alte cuvinte indo-europenen „rude” ar fi latinescul hortus, englezeștile garden, yard, gird, sanscritul gṛha - गृह, „casă”, vechiul slavonic bisericesc gradŭ - градъ, goticul gards - 𐌲𐌰𐍂𐌳𐍃, germanicul Garten, danezul gård, suedezul gård și norvegienele gård, gard, garde, gjerde. Că de, între limbi nu existau „garduri”!

Garduri

Mihai Vinereanu scrie despre gard: «gard (ar. gardu, mgl. gard) – construcție care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină. V.sl. gradŭ „oraș” (Miklosich, Lexicon, 141; Cihac, II, 115; Ciorănescu, 3596). Metateza lichidei și sensul mult diferit sunt argumente suficiente ca această ipoteză, mult prea veche, să fie respinsă o dată pentru totdeauna. PIE *g’herd,, gherd, „a împrejmui, a închide cu gard, a îngrădi” (IEW, 444), ghordho,s „gard, fortăreață”; cf. hitt. gurtas „fortăreață, loc întărit”, skt. grha „casă, locuință”, frig. gordum „oraș, cetate”, gr. χόρτις „grădină”, lat. hortus „grădină”, got. Gaird „gard”, garts „casă”, v.g.s. gart „cerc”, v.eng. Geard, galfăd, eng. yard „curte”, alb. gardh „gard”, lituan. Gardas „gard”, v.ir.garda, v.ir lubgort „grădină” (luib „plantă”), n.ir. garradh „grădină, gard”, cymr. Garth, bret. garz, v.pr. sardis „gard”, let. zardi „gard”. Am dat câteva exemple din toate grupurile de limbi IE, deși lista poate fi continuată. Toponimele frigiene Gordium (capitala Frigiei), precum și Manegordum, Manezordum (orașul lui Mane(s)), indică prezența acestui radical în limba frigiană, limbă înrudită cu traco,illira. De remarcat că, frigiana, considerată în speță o limbă satem, prezintă mai degrabă caracteristici centum, fără să lipsească tendințele satem, fapt evident din exemplele de mai sus, unde PIE *gh a devenit g sau în unele cazuri z. Este posibil ca unele dialecte frigiene să fi avut tendințe satem (cf. Menzordum), pe când altele să fi fost predominant centum (cf. Gordium, Manegordium). Este știut încă de la Herodot că frigienii au emigrat din Balcani cu peste 3000 de ani în urmă, vreme la care se numeau

bhrigi, unde PIE *bh înaintea unei lichide a devenit f, fenomen întâlnit atât în latină cât și în traco-dacă (v. frate, frige, frânge etc.). Prin urmare, acest radical este prezent practic în toate grupurile de limbi IE. Rom. gard păstrează forma fără metateză din PIE, ca în majoritatea limbilor IE. Dacă îl prelua din slavă, ar fi trebuit să păstreze metateza. Pe de altă parte, e cazul de arătat că, acest radical PIE prezintă în limbile slave și baltice atât forme cu velară, cât și cu siflantă; cf. lituan. gardas „loc închis pentru animale, loc de apărare”, precum și lituan. žardas „un fel de construcție din lemn”, let. zards, v.prus. sardis „gard, țarc de cai” sau v.sl. žrŭdŭ „coteț (culme) de păsări”, v.sl. gradŭ „oraș”. Astfel de perechi sânt multe în limbile slave și baltice, fiecare dintre ele referindu,se la anumite aspecte ale vieții materiale. Vasmer (I, 297) respinge teoria lui Zubatov (cf. Vasmer) cum că rus. gorod, precum și celelalte forme în velară ar proveni din got. garþs, fără să dea alte detalii. Unele teorii mai recente (cf. Golab,1972) consideră că grupul de cuvinte cu velară provine dintr,o limbă centum, fără să poată preciza această limbă. Golab optează pentru venetă sau illiră, dar nici veneții, nici illirii nu au avut contacte lingvistice cu strămoșii balticilor și ai slavilor. Doar geto,dacii au avut contacte cu aceștia din urmă, apropiați din punct de vedere lingvistic de illiri și veneți (v. face, frate). Qtim că traco-daca (ca și româna) este o limbă cu caracteristici prepoderent centum, dar, în același timp, are și anumite caracteristici satem. Caracteristicile satem constau în palatalizarea oclusivelor urmate de vocale frontale precum e și i care, în celelalte situații, rămân nepalatalizate. Prin urmare, putem spune că formele cu velară din limbile slave și baltice provin din traco,dacă, misterioasa limbă centum neidentificată de slaviști (v. gardină, grădină, ogradă, grădi+te). Origine traco,dacă.

Der: gărduț, a îngrădi, îngrădire, îngrăditură etc. gardă – pază efectuată într-o unitate militară; 2. persoană sau grup de persoane care asigură paza; 3. apărătoare metalică între mânerul și lama săbiei, fr. garde din v.fr guarde, de origine germanică; cf. v.sax. weard, n.g.s. warten. Der: gardian, gardist „polițist”, precum și formele compuse de origine franceză garderobă, garderobier. gardă» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020]. Asta fu pentru lingviști!

          În câteva limbi gardului îi corespund cuvintele:

֎ accorru în sardă;

֎ aed în estonă, aid în veps și în võro, äidd în sami-koltta, áidi în sami de nord, aidu în olonetsiană, aita în finlandeză, ingriană și votică (din proto-finicul *aita, posibil din proto-uralicul *ajta);

֎ æmbond – ӕмбонд în osetă (aparent din proto-iranianianul *hambandáh, din proto-indo-iranianul *sambʰandʰás, din proto-indo-europeanul *sombʰondʰós);

֎ afray în tarifit;

֎ aharódža – агароджа în bielorusă (rudă cu rusescul ográda – огра́да, vezi mai jos);

֎ ai în samoană;

֎ airbhe în irlandeză (literar, din vechiul irlandeză airbe, „gard, palier”, substantiv verbal al lui ar·fen, „a înălța un gard înainte”);

֎ *aita în proto-fenniciană;

֎ alad în higaonon și în maranao;

֎ arad în mansaka;

֎ at` – ать, ot` - оть,ošč – ощ în khanty;

֎ ʾatʼərə - አጥር în amharică;

֎ aýmança în turcmenă;

֎ bakod în tagalogă;

֎ banis în bislama și în tok pisină;

֎ bāṛ - ⁧باڑ⁩ în urdu, bāṛ - बाड़ în hindusă, bár, bar – бар în țigănească, beṛa – বেড়া în bengaleză, bera – বেৰা în assameză;

֎ barana în aragoneză;

֎ bàrd în galică scoțiană;

֎ barda în portugheză și în spaniolă (Mexic);

֎ barilo în esperanto, barralha în occitană, barrera în catalană, barriera în italiană;

֎ bēli - ಬೇಲಿ în kannada;

֎ byrgi în norvegiană veche;

֎ byru – быру în osetă;

֎ cal – цал (zid) în lezgină și în tabasaran;

֎ callaid în galică scoțiană;

֎ cany: - စည်း, a.ka - အကာ, hkramcany:rui: - ခြံစည်းရိုး în birmaneză;

֎ caojn în vilamoviană;

֎ cɑmnaa - ចំណារ, rɔɔ - រ în kmeră;

֎ çeper în kurdă și în turcă (din persanul čapar - ⁧چپر⁩, „cerc, inel, palisadă”);

֎ cerca în galiciană, portugheză și spaniolă, cercado în portugheză, cerrado în galiciană, cerramiento în spaniolă, cerrume în galiciană;

֎ çit în turcă (din proto-turcă);

֎ claí în irlandeză, cleigh în manx;

Une clôture

֎ clausura în occitană, cliôthuthe în normandă (Jersey). cllôture d'bouais în normandă (Guernsey), closira în romanșă sutselvisch, cloteure în valonă, clôture (din vechile franceze closture sau closure, din latinecul târziu clausūra, „lacăt, bară; închizătoare a unui colier; castel, fort; mănăstire”, participiu trecut al lui claudō + -sūra, din latinescul clausus, „închis”) în franceză;

֎ cleda în occitană;

֎ cʿankapat – ցանկապատ, čʿapʿar – չափար în armeană;

֎ dallaa, kellaa în oromo;

֎ devor - девор în tadjică, devor în uzbecă, divâr - ⁧دیوار⁩ în persană, duvar în turcă, dual - дуал în cazahă, dubal - дубал în kârgâză (din persanul divâr - ⁧دیوار⁩);

֎ empalizada în spaniolă, palisa în piemonteză, palissade în franceză (pin palis +‎ -ade, sau din vechea franceză, împrumutat din vechiul occitan palissada, în cele din urmă, dintr-un derivat al latinescului palus, „mlaștină”) și în olandeză (din franceză, gard din lemn, din uluci), palizzata în italiană;

Armoiries avec une palissade (stemă cu un gard, heraldică)

֎ esita în masai;

֎ fál în irlandeză;

֎ fartsamung - פֿאַרצאַמונג‎ în idiș;

Ffens

֎ feansa în galică scoțiană, fence (din medievalele engleze fence, fens, prescurtărti pentru defence, defens, „actul de apărare”, din vechile franceze defens, defense, „apărare”; sensul de enclosure, „împrejmuire", apare în secolul al XV-lea, ca to enclose with a fence, „a închide cu un gard”) în engleză, Fence în germană (Namibia), fenco în ido, Fenz în germană [America de Nord (Pennsylvania), Africa de Sud (KwaZulu-Natal)], ffens în galeză (din englezescul fence);

֎ fens - فنس‎ în persană;

֎ fráchtis – φράχτης în greacă (din grecescul antic phráktēs - φράκτης, din grecescul antic phrássō - φράσσω, „a îngrădi”);

֎ gadér – גדר‎ în ebraică;

֎ gard în megleno-română și în română, gardu în aromână;

֎ gardh în albaneză (din proto-albanezul *garẟ-, din proto-indo-europeanul *gʰórdʰos, din *gʰerdʰ-, „a închide, a înconjura, a încercui”, un potențial împrumut din goticul gards - 𐌲𐌰𐍂𐌳𐍃 e posibil);

֎ gærde în daneză (din vechiul norvegian gerði, derivat din garðr, „incintă, fortăreață, zid”, de unde derivă gård, „curte, fermă”), gärdesgård, gärdsgård în suedeză, gerði în islandeză, girðing în feroeză și în islandeză, gjerde în norvegiană (toate (din vechiul norvegian gerði, derivat din garðr, „incintă, fortăreață, zid”);

֎ gdrt - 𐎂𐎄𐎗𐎚 în ugaritică;

֎ ghobe - ღობე, galavani – გალავანი în gruzină;

֎ gota – го̄та în evenki;

֎ gurdá în aari;

֎ gӕrӕn – гӕрӕн în osetă;

֎ Haag în germană alemannică, Hag în germană (Elveția);

֎ ħabel în malteză (din arabicul ḥabl - ⁧,حَبْل⁩ „frânghie, cordon; sfoară; fir”, din proto-semiticul *ḥabl-);

֎ hàng rào în vietnameză;

֎ hasar în azeră;

֎ ḥasʼurə – ሓጹር în tigrină;

֎ haýat în turcmenă;

֎ håye di ronxhes în valonă;

֎ hedge în engleză („gard viu”, din medievalul englez hegge, din vehiul englez heċġ, din proto-vest-germanicul *haggju, din proto-germanicul *hagjō, din proto-indo-europeanul *kagʰyóm, „împrejmuire”);

֎ hègk în limburgheză;

֎ hegn în daneză și în norvegiană, heining în afrikaans;

֎ hek în afrikaans și în neerlandeză (din medievalul olandez hecke, din vechiul olandez *hekka, din proto-vest-germanicul *hakkju, „gard”), hekke în germană de jos (Olanda, din proto-vest-germanicul *hakkju, „gard”), hikke în frizonă;

֎ hèkchi în papiamento;

֎ hesar în kurdă, hesâr -⁧حصار⁩ în persană, hisor – ҳисор în tadjică;

֎ hesi în bască;

֎ hūa – ຮົ້ວ în laoțiană;

֎ huxxa în sidamo;

֎ indhegning în daneză;

֎ izgorodʹ – изгородь în rusă (din verbul izgoroditʹ – изгородить, „a îngrădi”, din iz- - из- + goroditʹ – городить, „a face gard”, din proto-slavicul *gordъ);

֎ îngrăditură în română (din îngrădi +‎ -tură, îngrădi din în- +‎ slavonul vechi bisericesc graditi - градити, din proto-slavicul *gorditi, „a apăra”);

֎ kaki - 垣 (かき), hei - 塀 (へい,), kakine - 垣根 (かきね), kakoi - 囲い (かこい) în japoneză;

֎ kañce – కంచె, daḍi – దడి în telugu;

֎ kart – карт în ingușetă, kert - керт în cecenă;

֎ kaşaa – кашаа în kârgâză, qasha - ⁧قاشا⁩ în uigură, qasiy-a - ᠬᠠᠰᠢᠶ᠎ᠠ în mongolă, qaşa – қаша în cazahă, qayisu - ᠬᠠᠶᠢᠰᠤ mongolă;

֎ ke, kloos în corni;

֎ kener – кенер în udmurtă;

Öntöttvas kerítés (gard de fier)

֎ kerítés în maghiară (din kerít, „a îngrădi, a înconjura”, +‎ -és, sufix care formează substantive);

֎ kudal în bikol central;

֎ kure – куре în evenki, kurue – күрүө în iakută;

֎ líba - 籬笆, 篱笆, zhàlan - 柵欄, 栅栏 în chineză, líba - 籬笆／篱笆 (din bambus), zhàlan - 柵欄／栅栏 (orice gard) în chineză mandarină;

֎ lutu în tetum;

֎ maceria în latină;

֎ malal în araucană;

֎ mántra – μάντρα în greacă (colocvial);

֎ mar' – мар' în nenets;

֎ ôfsluting în frizonă;

֎ ograda - ограда macedoneană, bulgară, rusă, sârbă și sârbo-croată, ograda în bosniacă și în croată, ograja în slovenă, ograždenije – ограждение în rusă, ogrodzenie în poloneză, ohoroža – огорожа în ucraineană, ohrada în cehă și în slovacă (din vechiul slavonic bisericesc ograda - ограда, din proto-slavicul *ogorda);

֎ omheining în afrikaans și în neerlandeză;

֎ oplocení în cehă, oplotenie în slovacă;

֎ pā în hawaiiană;

֎ pagar în indoneziană și în malai, pager în javaneză și în sundaneză;

֎ pahiko în maori;

֎ palacciunata în siciliană;

֎ parčin - ⁧ثرچين⁩ în persană;

Parkan – паркан

֎ parkan – паркан în bielorusă și în ucraineană (din polonezul parkan), parkan în poloneză (din medievalul germanic parkân, din vechiul francez parc, „zonă închisă cu gard”);

֎ parkn - פּאַרקן‎ (YIVO) în idiș;

֎ parmaklık în turcă;

֎ paru – пару în lezgină;

֎ peče – пече în mari;

֎ peŕafks – перяфкс în moksha, pirjavsk – пирявкс, pirjavt – пирявт în erza;

֎ perífraxi – περίφραξη în greacă;

֎ perjîn - ⁧پەرژین⁩ în kurdă centrală;

֎ peulgae în bretonă;

֎ pirqa în quechua;

֎ plais în occitană;

֎ plank în suedeză;

֎ plet – плет în bulgară și în macedoneană, plit – пліт în ucraineană, plot - плот în sârbă, sârbo-croată, bielorusă și macedoneană, plot în bosniacă, cehă, croată, poloneză și slovacă, płot în sorabă de jos și în sorabă de sus, plotŭ - плотъ în slavonică bisericească veche;

֎ ployt - פּלויט‎ în idiș;

֎ potšös - потшӧс în komi;

֎ qoyma – койма tătară și în bașchiră;

֎ recinto în italiană și în spaniolă („împrejmuire”, din latinescul re- + cīnctus, „înconjurat”);

֎ rúa - รั้ว în thai;

֎ sæpes în latină;

֎ saiv în retoromană, romanșă oberengadinisch și romanșă unterengadinisch, seiv în romanșă surmeirisch și în romanșă surselvisch;

֎ sam - צאַם‎, tsoym - צוים‎ în idiș;

֎ schutting în neerlandeză;

֎ scons în irlandeză;

֎ sēta în letonă;

֎ seto în spaniolă (din latinescul saeptum, participiu pasiv perfect al lui saepiō, „a închide”);

֎ shinge în hausa;

֎ siepe în italiană (din latinescul saepēs, „gard viu, gard”);

Ett vitt staket (un gard alb)

֎ staket în suedeză, stakit în daneză, stakitt în norvegiană;

֎ stängsel în suedeză (din stänga, „a închide”, +‎ -sel);

֎ steccato în italiană;

֎ stobor – стобор în bulgară (din proto-slavicul *stoborъ);

֎ sūr - سُور‎, siyāj - سِيَاج‎ în arabă;

֎ swoppuluot – соппулуот în iakută;

֎ șarbak – шарбақ în cazahă;

֎ tahta perde în turcă ;

֎ taiapa, taiepa în maori;

֎ tan în kurdă;

֎ tanca în catalană;

֎ tapia în spaniolă (de piatră);

֎ tara în estonă;

֎ terata în sesotho;

Stobor – стобор

֎ tit în ciucheză;

֎ toʻsiq în uzbecă;

֎ tūn în engleză veche, Tun în germană plautdietsch, Tuun în germană de jos (singular), Tüün (plural);

֎ tvora în lituaniană (din proto-balto-slavicul *twōrˀ-, din proto-indo-europeanul *twōrH-, rudă cu polonezul twarz, „față”);

֎ tyn - тын în bielorusă, tyn – тин în ucraineană („gard viu din viță de vie și ramuri”, din vechiul slavic de est tynŭ - тꙑнъ, din proto-slavicul *tynъ, rudă cu polonezul tyn, „gard viu”);

֎ ua, ugo, wigo în swahili;

֎ ultari - 울타리, dam - 담 în coreană;

֎ umbiyelo în xhosa;

֎ Umzäunung în germană („împrejmuire”);

֎ ungaloq în groenlandeză;

֎ uthango în isiZulu;

֎ valla în spaniolă, valo în galiciană (din latinescul valla, nominativ plural al lui vallum, „zid, meterez, întărire”, probabil din proto-italicul *walso, din proto-indo-europeanul *uh₂lso-, el însuși poate din proto-indo-europeanul *welH-, „a întoarce, vânt, rostogoli”);

֎ vati în pali;

֎ vazř - вазр̌ în nivkh;

֎ vēli - വേലി în malaialam, vēli – வேலி în tamilă;

֎ verja în spaniolă (din franțuzescul verge, „tijă”);

֎ wæṭa - වැට în singaleză;

֎ xajs - хайс în mongolă;

֎ xašaa - хашаа mongolă;

֎ zabor – забор în erza și în rusă (formarea înapoi din zabrátʹ - забра́ть, „a lua, a aduna; a îngrădi”);

֎ zaharadzʹ – загарадзь în bielorusă;

Cuvântul gard în câteva limbi

֎ Zaun în germană (din medievaslul germanic zūn, din vechiul germanic zūn, din proto-germanicul *tūną, din proto-celticul *dūnom; comparați cu olandezul tuin, germanicul de jos Tuun, englezescul town, „oraș”, danezul tun);

֎ zeüra – জেওৰা în assameză;

֎ zev în romanșă sutselvisch;

֎ žiogris în lituaniană, žogs în letonă;

֎ žygŭun – жугъун în lezgină;

֎ zzäcu în gallo-italică de Sicilia.

Partea a doua la: Jocuri de cuvinte - gard.pdf

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gard-2

Întregul articol este și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-gard.html

Articolul în format pdf este la: 

NC

Jocuri de cuvinte - gard

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gard

          Gardul în viață

          Moto: „Olteanul are un slogan:/ Cu prazul sus, cu sticla-n mână,/ Din zi în zi, din gard în gard/ Şi din cadână în cadână.” (Sloganul olteanului, de Rodica Nicoleta Ion)

Vrem sau nu vrem, trebuie să scriem și despre gard la propriu. Istoria gardului e strâns legată de proprietatea particulară a porțiunilor de teren, numite în cadastru parcele. Așa că știți toți că un gard este o structură care înconjoară o parcelă de teren în intravilan (în localitate) sau în extravilan (pe câmp) și este de obicei construită din stâlpi care sunt conectați prin leațuri orizontale, cu scânduri sau uluci verticale, sârmă, șine sau plase.

Pe vremuri alternativa la gardurile unora, de exemplu la castele și cetăți, era un șanț, greu de trecut, uneori umplut cu apă. Mulți nemți își nconjurau curtea și casa cu un zid, demonstrație ușoară în comunele locuite și la noi în Transilvania și Banat de sașii și șvabii care au cam plecat.

Gard de lemn doar din stâlpi și scânduri

Așa că din punct de vedere constructiv, gardurile din localități se pot construi din lemn (cu stâlpi, leațuri orizontale între stâlpi și scânduri sau uluci verticale fixate pe leațuri), din metal (cu stâlpi metalici, leațuri metalice și fâșii de tablă), din beton și metal (cu stâlpi din beton), gard viu (pe bază de arbuști și plante agățătoare etc. Grădinile și anumite parcele pot fi înconjurate de garduri din sârmă, sârmă ghimpată, sârmă cu curent electric etc.

Curte cu gard metalic

După funcție, există garduri agricole, pentru a ține animalele înăuntru și prădătorii în afară. Gardurile de confidențialitate, oferă confidențialitate și securitate celor din incinta înconjurată. La șantiere se realizează împrejmuiri temporare, pentru a oferi siguranță, securitate și pentru a direcționa mișcarea; oriunde este necesar controlul temporar al accesului, în special pe șantiere și construcții.

Gard de sârmă ghimpată

Gardurile curților previn pătrunderea sau furtul și împiedică rătăcirea copiilor și animalelor de companie. Gardurile decorative îmfrumusețează aspectul unei proprietăți, unei grădini, unei piscine, unui parc sau al altor amenajări. Există și garduri de tip balustradă pentru a împiedica oamenii să cadă peste o margine, cel mai frecvent întâlnită de-a lungul acoperișurilor, podurilor, stâncilor, gropilor și corpurilor de apă. Dar noi lăsăm specialiștii să proiecteze și să construiască gardurile cum vrea clentul.

          Gardul în expresii (pamflet)

          Moto: „Auzind cocoşul că impozit mare/ Vom avea pe oul pentru maioneză,/ A sărit pe garduri, şi nebun îmi pare,/ Zice c-o să intre-n grevă japoneză.” (Reacţii, de Any Drăgoianu)

Românii, ca și alte etnii, au găsit imediat locul gardului între vorbele de duh. Unor politicieni care i-au vizitat pe fermieri când își consumau motorina degeaba și o vor pe cea consumată pe câmp sponzorizată, tip Șoșoacă și a(i)uristul Simion, „li s-a părut gardul pârleaz”, adică s-au ușchit fugind mâncând pământul. Că de, „„n-are a face banul birului cu gardul țarinei”, adică n-are a face una cu alta, revolta fermierilor cu politica de cumetrie Șoșoacă-Lazarus. Avantaj bărbatu-său exclus din SOS!

Unii cam „leagă cartea de gard” sau „leagă școala de gard”, doar cartea tipărită, că aia elecronică, la care renunță profesorii finlandezi, că ar prosti copiii, e ascunsă în „spam”. Chiar și Sadoveanu a folosit expresia într-un roman („Cu tata sunt prietin; școala o mai leg de gard.”).

Avem exemple și azi. Klaus, după unul Lucovid Orban, cu „cine este generalul”, vorbind de cel care în armie a învățat pas cu pas doar să coasă nasturi și acum se vrea șef peste NATO sau măcar comisar pentru apărare la UE, l-a numit pe unul Ciucă, cel care a cam copiat la doctorat, pe ăsta schimbându-l cu unul care „a legat bacalaureatul de gard” până mai târziu, că avea treabă cu covrigii. Se vede din multiple apariții pe la TV că și Mizil cel tânăr și ferice, deși se laudă cu prietenia lui Nicu Ceaușescu, „a cam legat cartea de gard”.

Ăăăăăăă!

Reîntorcându-ne la Ciucă, decoratul lor, nu al nostru, până și fostul angajat la MI și al UM 024 DIGI, Cristian Tudor Popescu, nu înțelege „cum a ajuns general și șef al armiei, cu un vocabular al unui corigent de gimnaziu, nefiind analfabet funcțional, e mai degrabă analfabet. Începe orice frază fără să știe unde vrea s-o ducă. Se împotmolește după câteva cuvinte în mâlul minții sale, emite un număr nesfârșit de ăăă-uri”.

Continuă omul cu: „Când reușește să articuleze câteva propoziții succesive, pare că le-a învățat pe dinafară, repetându-le ore în șir în fața oglinzii. N-a comentat niciodată în termeni militari profesionali războaiele din Ucraina și Gaza. Nu i-am descoperit niciodată nici cel mai mic licăr de inteligență în vorbire. Încercările de a avea umor ale lui Ciucă pot împinge la sinucidere un bou adult.

Impresia teribilă pe care mi-o dă constant acest om e că nu înțelege absolut nimic din ce spune și face. Singura justificare imaginabilă pentru funcțiile în care a fost proptit nătăntolul mi se pare nevoia de relaxare a lui Iohannis, între vacanțe: să se uite la unul mai prost decât el". Rău mai e omul cu generalul intrat în politică! Păi se poate?

Coaliție

Dar PSD și PNL se descurcă. Văzură ei că „gardul rău învață vita vicleană”, cu referire la obstacolele puse în calea PSD și PNL din răutate de coaliția de cea, adică de dreapta a Lucovidului, de AUR, SOS Șoșoacă și alții, de i-a împins pe socialisto-libertini să devină șmecheri și să organizeze alegerile comasate, ba și să candideze pe liste comune, de râd și bideniștii democcrați și trumpiștii republicani de ei, că nu-și închipuie ca republicanii și democrații să fie pe aceleași liste în statele alea cât pe ce unite, care ne tot fraieresc, ce vor să ne primească cu vize, inclusiv pe urmașii mamei Omida care au ajuns deja acolo prin Mexic. nașpa.

Interese...

Fac pariu că nu v-ați prins când am rămas „legați de gard” fără Schengen (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen), că înainte de a se împotrivi cancelarul austriac fu un american în vizită pe acolo, că doar știam to(n)ți că dacă eram primiți în Schengen nu mai era nevoie de vize pentru a vizita SUA. În februarie 2024 austriecii declară că își memțin poziția....

O să vedeți că orice gogoși ne vor vinde politicienii în campaniile electorale, veți pune botul și-i veți alege, fără să țineți cont de zicala că „păsările fripte nu se găsesc în parii gardurilor”, adică avantajele, indiferent de natură, nu se găsesc peste tot și cu ușurință. Doar pentru lipitorii de afișe!

Pe vremea tinereții mele era o rușine să existe un „copil de după gard” („de la umbra gardului” sau „făcut după gard”), adică un copil din flori. Vremurile s-au schimbat, nasc fetele de 13 sau 14 ani. Rămân mască de faptul că mulți tineri români devin „propteaua gardului”, adică persoane leneșe, trăiesc pe seama babacilor... Nepoții noștri, în Belgia, între 23 și 29 de ani, sunt angajați, toți în Gent, „cu casă închiriată”. Muncă!

Ajungem la expresia „a sări (peste) garduri”, adică a umbla după femei, respectiv după bărbați (după transgenderi nu?), de care a amintit și Ion Creangă despre mama iezilor („Apoi doar eu nu-s de-acelea de cari crede el n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt.”). Politicienii de azi își angajează concubinele pe funcții bune... Chiar consiliere! Își lasă nevestele! Se căsătoresc cu tinere.... Voluptoase, țâțoase! „Se leagă de gard”!

Tăcut („cu gard la gură”) la masa tăcerii

(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/k-iohannis-fotografiat-stand-pe-un-scaun-de-la-masa-tacerii-601750)

Sosim ușurel la expresia „a-și pune gard la gură”, adică a-și impune tăcere, de care amintea până și Alecsandri („Florico, pune-ți gard la gură, că... te-oi lua frumos de spate și te-oi da afară.”). În cincinalul ăsta doritorul de funcție mare în lume „și-a cam pus gard la gură”.

Chiar și dacă Șoșoacă și al mneai bărbat, nu-și pot „pune gard la gură”, asta nu prea e vina noastră, că nu știm al cui e gardul... Nici a(i)uristul Simion, la cină la Trump, nu prea știe... De Lazarus nu zic nimic deocamdată... Că fui și eu profesor la universitatea din București pe când bântuia pe acolo și conducea studenții...

„A nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard” înseamnă a face o gafă, de care ne amintea și ilustrul Caragiale, adică a spune un lucru nepotrivit cu situația sau cu logica, a face o prostie, a face una boacănă („Dacă mergem tot așa, hâța-hâța, o vârîm cu oiștea-n gard”).

Am reținut ușor expresia ardelenească „încă un măgar legat de gard”. Prin 1987 sau 1988 mergeam spre Arad. Fiul Călin-Daniel ne-a rugat să îl luăm și pe el și să trecem prin comuna lui Horațiu Sâmbotin, coleg la ATM și la facultatea de geodezie, ei urmând să facă o excursie în Munții Apiuseni. Am ajuns în comuna lui, duminica, iar pe acolo era o nuntă. Horațiu ne-a informat simplu: „încă un măgar legat de gard!”

Ce a vrut să spună, ghiciți, că sunteți isteți! Chestia e că Horațiu, pișicher, s-a legat ulterior de două ori, succesiv, de câte un gard, ambele fiind garduri românești, iar Călin, urmându-i exemplul, s-a legat succesiv tot de două garduri, prima dată, de, începător, de unul românesc, iar a doua oară de un gard modern, belgian, construit de el.

Așa că cu gardul nu terminăm ușor. Sunt destui români care „se țin de ceva ca orbul de gard”, adică perseverează într-o acțiune, precum Ciolacu cu alianța cu PNL, pe când unii peneliști critică pesediștii în multe localități din țară cu această alianță contra naturii. Vă dați seama cum se vor război prin orașe și comune la alegerile locale în aceeași zi și se vor pupa în bot concomitent pentru alegerile (n)europarlamentare, cu criticul Rareș Bogdan al treilea pe listă, după dunăreanul Tudose...

Să nu cumva să se trezească votanții și să le „dea din gard” celor două partide, adică să nu le dea ceea ce le-au cerut, adică voturi. De expresia asta a scris și Creangă, sub forma „a da din gardul Oancei” („Fata Împăratului-Roș nu se capătă așa de lesne cum crezi tu. Din gardul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n-oi fi și eu pe-acolo.”).

„Legat la gard” nu e doar mirele măgar, ci și ceva abandonat, părăsit, la care se renunță, după cum ne aminteau Galaction („Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești.”) și Alecsabri („Bărbate, leagă vornicia de gard, că eu nu mai am parte de tine.”).

Încheiem cu „băgatul bățului prin gard”, acțiune demonstrată de multe ori în acești ani de capitalism nașpa. S-a procedat așa mai ales cu țările BRICS, în frunte cu China și Rusia. Ne închinăm unchiului SAM în toate. S-a votat până și în CSAT să nu cumva să mai cumpărăm componente chinezești, mai ales Huawei de la chinezi poentru rețeaua 5G, sanchi, din motive de siguranță națională. No, că și UE a decis să mărească taxa de două ori la electronicele chinezești, că „poluează”! Cele americane sunt curate foc, mai ales minireactoarele nucleare...

De conflictul din poligonul Ucraina am tot scris în mod repetat (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina-rusia-partea-intai și în continuare). Am ajuns la un impas (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-impas) și continuăm să băgăm bățul prin gard prin cele spuse și decise de conducătorii noștri la adresa Rusiei.

Am văzut în diferite limbi traducerea cuvântului gard. Englezii folosesc fence, hedge etc., iar irlandezii de la ei și de pe lângă ei airbh (literar), fál etc. Ne ocupăm de fence, „gard”. Nu e doar limita fizică a unei parcele, ci și: (informal) cineva care ascunde sau cumpără și vinde bunuri furate, un intermediar criminal pentru tranzacții cu bunuri furate (someone who hides or buys and sells stolen goods, a criminal middleman for transactions of stolen goods); prin extensie, locul de unde operează un astfel de intermediar (by extension, the place whence such a middleman operates); aptitudini în dezbaterea orală (skill in oral debate); învechit, arta sau practica scrimei (obsolete, the art or practice of fencing); la figurat, o barieră, de exemplu o barieră emoțională (figuratively, a barrier, for example an emotional barrier); în tehnica de calcul, în programare, o limitare de memorie (computing, programming, a memory barrier). Așa că, atenție, translatori!

Au apărut imediat expresii, cuvinte, compuse, zicale, proverbe cu fence, precum: electric fence (gard electric); picket fence (gard de pichet, la frontieră); snow fence (parazăpoezi); Belgian fence (gard belgian, ramuri de arbuști sau viță de vie pe spalier); buck fence (gard de un dolar, gard ieftin din leațuri de lemn); Chesterton's fence (gardul lui Chesterton, în politica publică principiul conform căruia reformele nu trebuie făcute până când nu este înțeles raționamentul din spatele stării de lucruri existente; good fences make good neighbors (gardurile bune fac vecini buni, dintr-un poem al lui Robert Frost); homely as a hedge fence (de casă ca un gard viu, în principal în SUA, în cuplu sau idiomatic, „neavând caracteristici atractive din punct de vedere fizic, dar nu în mod flagrant urât; foarte simplu în aparenţă”); jackleg fence (gard cu picior de cric, adică un gard părăginit, care stă să cadă) etc.

Gard belgian (arbuști forțați să aibă ramurile pe spalier)

Trecem Canalul Mânecii la francezi, cu ale lor cuvinte clôture, palissade etc. Și clôture are mai multe sensuri, în afară de cel de gard, împrejmuire, dar nu insistăm. Întâlnim derivate ca: avis de clôture („aviz de închidere”, chiar și piatră funerară); clôture électrique pour empêcher le franchissement d’une enceinte (gard electric pentru a preveni traversarea unei incinte); guerre de clôtures (războiul gardurilor, conflict între vecini pentru poziția gardului); mur de clôture (perete de inchidere) etc.

Palissade en schiste (gard din plăci de piatră)

Palissade are sensuri precum: gard din plăci de piatră; militar, fortificație făcută dintr-o linie de grămezi de pietre (militaire, fortification faite d’une ligne de pieux); prin analogie, „perete” de verdeață format dintr-un rând de copaci sau arbuști tăiați (par analogie, mur de verdure formé par une rangée d’arbres ou d’arbustes taillés) etc. Din palissade derivă: palissade de verdure (gard viu); palissader (a înconjura cu un gard) etc.

Une allée bordée de palissades de verdure (o alee mărginită de gard viu)

Trecem la „nemți”, denumire dată de slavi, domniile lor folosind Umzäunung și Zaun în germană, Haag în germană alemannică, Hag în germană (Elveția), Tun în germană plautdietsch, Tuun în germană de jos etc. Am explicat în prima parte etimologia unor cuvinte.

Zaun im alpinen Bereich (Gard în zona alpină)

Zaun, de exemplu, construcția de închidere a unei parcele (din zid de cărămidă, din beton din lemn, din metal etc.), pe lângă cuvintele amintite mai sus, mai are și sinonimele Abzäunung, Einfriedigung, Einfriedung, Einzäunung, Umzäunung. Au apărut ca din pământ Betonzaun (gard de beton), Bienenzaun (gard de albine), Blendschutzzaun (gard anti-orbire), Bohlenzaun (gard din scânduri), Bretterzaun (gard de lemn) etc.

Sărim la cei cu operațiunea specială împotriva foștilor lor „frați”, de toate etniile, că doar am explicat cum s-a format Ucraina (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-impas). Rușii folosesc pentru gard zabor – забор, izgorodʹ - изгородь, ograda - ограда etc.

Zabor – забор

Oprindu-ne numai la zabor - забор, iată că au apărut: нашему забору двоюродный плетень (gardul nostru are un alt gard văr, glumind despre o relație foarte îndepărtată, despre o rudă îndepărtată); остаться в заборе (a se opri la gard, adică a rămâne acasă, ceea ce n-au făcut ei în Ucraina); от забора до обеда (de la gard până la prânz, argou militar, glumă, răspunsul nu este de fond referitor la timpul în care este necesar să se lucreze); перелезть через забор (a sări gardul, argou, a exporta materii prime în străinătate folosind documente false); под забором (jos lângă gard); расписаться на заборе (argou de pușcărie, evadare din instituția de corecție); через забор (peiorativ, a se îmbăta, a bea peste măsură); через тридцать три забора ногу задери! (ia-o la picior peste treizeci și trei de garduri!, când îți cer unii să pleci, să lași pe cineva în pace) etc.

          Gardul în (c)arte

          Moto: „Cândva, să-şi vadă «frumuşica»/ Sărea trei garduri ca nebunul;/ Acum cu-o pensie de nimica,/ Mai sare uneori... «dejunul»” (Atletul, de Aura Georgescu)

Scriitorii români, așa cum arătat și mai sus, la expresii, nu puteau să nu scrie despre garduri. Așa u procedat D. Botez („Stau la gard bătrânele în soare.”), Bujor („Toți stăteau, care răzămați de gard, care pe jos, așteptând să-i cheme.”) sau Coșbuc („Ba Peneș-Împărat, văzând/ Pe Barbă-Cot, piticul, stând/ Pe-un gard de-alături privitor,/ L-a pus la joc!”)

Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu a remarcat ușor gardurile pe care ciripeau păsările, atunci când au studiat cu simț de răspundre folclorul din Transilvania („Sărace dragostele,/ Ciripesc ca pasările/ Pe toate gardurile,/ Sub toate streșinile.”), pe când Rebreanu se referea la gardurile vii („În dreapta și în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii.”).

Scriitorii britanici s-au referit la gardurile lor: fence, hedge în engleză,airbh (literar), fál, fálaigh [vezi Ó Dónaill, Niall (1977), “fálaigh”, in Foclóir Gaeilge–Béarla, Dublin: An Gúm, →ISBN] în irlandeză etc.

În 2013, în articolul Noii stăpâni și comandanți, în revista The Economist‎, volumul 407, numărul 8839, la pagina 52, se scria: „De la sol, portul Colombo nu se vede prea mult. Cei care intră în el sunt întâmpinați de garduri de sârmă, ziduri datând din vremea colonială și posturi de securitate. Pentru marinarii care părăsesc portul după nopți singuratice pe marea liberă, deliciile cluburilor de noapte B52 și Stallion Pub se află la o mică distanță.” (From the ground, Colombo’s port does not look like much. Those entering it are greeted by wire fences, walls dating back to colonial times and security posts. For mariners leaving the port after lonely nights on the high seas, the delights of the B52 Night Club and Stallion Pub lie a stumble away. [2013 June 8, “The new masters and commanders”, in The Economist‎, volume 407, number 8839, page 52]).

Scriitorii francezi s-au referit la gardurile lor, clôture și palissade. Octave Mirbeau, în Puștiul care a cules cioburi, în Vaca pătată, scria în 1918: „Accesul acolo e imposibil. Gardurile murdare o păzesc; montanți de fier, cu vârfuri ascuțite, legați printr-un complex întreg de mărăcini artificiali o apără mai bine decât un cordon de jandarmi.” (L'accès en est impossible. Des clôtures hargneuses le gardent; des montants de fer, aux pointes aiguës, reliés par tout un hérissement de ronces artificielles le défendent mieux qu'un cordon de gendarmes. Octave Mirbeau, Le gamin qui cueillait les ceps, dans La vache tachetée, 1918]).

Palissades (garduri)

Fortuné du Boisgobey scria în 1889: „Taxiurile și omnibuzele treceau pe acolo pe o potecă lăsată liberă între parapet și o palisadă care se ridica la câțiva pași de clădirea incendiată. Această palisadă a blocat intrarea pe cele două benzi ale lui Zacharie și ale Chat-qui-Pèche, dar nu ne-a împiedicat să vedem cele trei clădiri principale, așezate în unghi drept” (Les fiacres et les omnibus y passaient sur une voie laissée libre entre le parapet et une palissade qu'on finissait de planter à quelques pas du bâtiment brûlé. Cette palissade barrait l'entrée des deux ruelles Zacharie et du Chat-qui-Pèche, mais elle n'empêchait pas de voir les trois corps de logis, placés en équerre. [Fortuné du Boisgobey, Double-Blanc, tome 2, Paris : chez Plon & Nourrit, 1889, p. 6]).

Trecem la nemți, cu ale lor Umzäunung, Abzäunung, Einfriedigung/Einfriedung, Einzäunung, Umzäunung și Zaun în germană, Haag în germană alemannică, Hag în germană (Elveția), Tun în germană plautdietsch, Tuun în germană de jos etc.

În traducerea din 1971 a romanului Război și pace al lui Lev Tolstoi, după originalul rusesc dfin 1867, se scria: „Și cazacii s-au uitat în jur, uimiți, la Denissov, când s-a întors repede cu câteva zgomote care sunau ca lătratul unui câine, s-au dus la gard și s-au rezemat de el.” (Und die Kosaken sahen sich erstaunt nach Denissow um, als er sich mit einigen nach Hundegebell klingenden Lauten rasch abwandte, an den Zaun ging und sich gegen ihn lehnte. [Leo N. Tolstoi: Krieg und Frieden. Roman. Paul List Verlag, München 1971 (übersetzt von Werner Bergengruen), Seite 1372f. Russische Urfassung 1867]).

Nemții traduc literatura rusă (Război și pace, Lev Tolstoi)

Cu imaginea de mai sus, trecem la scriitorii ruși, cu ale lor garduri (zabor – забор, izgorodʹ – изгородь, ograda – ограда etc.). Pușkin, în Dubrovski, scria în 1833: „Mestecenii care tocmai fuseseră plantați lângă gard în timpul lui crescuseră și acum deveneau copaci înalți, ramificați.” (Берёзки, которые при нём только что были посажены около забора, выросли и стали теперь высокими ветвистыми деревьями. [А. С. Пушкин, «Дубровский», 1833 г., НКРЯ]).

Loshadi k zaboru - лошади к забору (cai la gard)

Lermontov, în Eroul timpului nostru, scria în 1839–1841: După ce și-a legat calul de gard, a intrat să mă vadă.” (Привязав лошадь у забора, он вошёл ко мне. [М. Ю. Лермонтов, «Герой нашего времени», 1839–1841 гг., НКРЯ]).

          Băgatul bățului prin gard

          Moto: „Pleacă-n U.E. hopa-tropa/ Şi pârliţi şi mai de soi,/ Garduri s-aibă Europa/ Câte oişti sunt la noi.” (Cu căruţa prin Europa, de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă)

Nu am dezvoltat mai sus expresia, că altcineva a făcut-o mai bine decât mine și îmi permit să îl citez. Este profesorul Adrian Stroea și puteți găsi postarea în rețeaua de socializare facebook (https://www.facebook.com/adrian.stroea.1/posts/pfbid0kFKZYqcfwqS2sY16AUmR4LCXGyUAZDAxTrqTk3yvfT2oNz96Q9yUfnPPLwmLdLpbl). Redau tot articolul postat la 20 februarie 2024, 23:39.

«BĂGATUL BĂȚULUI PRIN GARD... ... pentru iritarea Rusiei este o constantă a politicienilor autohtoni, născută din obediență, din preocuparea de a face pe plac liderilor democrațiilor occidentale în general și ai celei mai consolidate în special. Cei în cauză apreciază că dă bine să te exprimi astfel, că înfierând cu mânie Rusia arăți explicit că ești pătruns de valorile occidentale.

Pe această linie se înscrie și premierul care, nu ratează ocazia să arate că-i neinspirat... Așa-i place domniei sale să fie o trompetă obedientă... Ieri, în „calitate de român și de european”, a afirmat cu multă mânie „Nu vreau să fiu vasal al Rusiei! Nu vreau ca cetățenii noștri să moară în închisori sau otrăviți”.

Să-i spună consilierii că adevăratul risc este să devină și mai penibil! Că realitatea îi impune să se ferească ca Necuratul de tămâie, de cuvântul vasal... Să-i mai spună că vesticii nu se sperie de tema cu Bau-Baul de la răsărit pe care el o aduce în atenția românilor. Că studiile serioase de securitate, fondate inclusiv pe sondaje de opinie riguroase îl contrazic.

De pildă Raportul pe index de securitate elaborat de prestigioasa companie Kekst CNC, specializată în analize de securitate globală și comunicare, prezentat la recenta Conferință de securitate de la Munchen a relevat că nu Rusia este percepută ca principalul risc de securitate în Europa! Că Rusia, conform indicilor de securitate se găsește ca risc pe locul 6 în Franța, pe locul 7 în Germania, pe 12 în Italia... Principalele temeri ale cetățenilor din aceste țări sunt terorismul radical islamic, migrația (inclusiv din Ucraina), schimbările climatice, crima organizată, rasismul, creșterea inegalităților...» Excelent articol! Felicitări, domnule general și profesor!

Iubitori sau nu de garduri estetice sau obișnuite, dar necesare, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu „legarea la gard”!

Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - gard.pdf

Articolul este online și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-gard.html

NC

Jocuri de cuvinte - impas

Geografie lingvistică

     Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-impas

          Urmări

          Moto: „Cu prostul, cel needucat,/ Din două vorbe ai scăpat./ Dar bătălii neîncetate,/ Le dai cu ăl ce are carte.” (Prostia, de Doru Zaharia, 2014)

După ce am descris situația actuală, să vedem care ar fi ieșirile din impasurile existente. Scrisesem deja câteva fraze mai acătării, dar mă pune dracul să intru într-un grup whatsap și câțiva prieteni îmi trimit un mesaj fără citarea autorului, pe care e mai bine să îl copieez aici:

«Oare cine vrea să câștige Ucraina? Doar președintele Zelenski, veșnic comentator TV, și soldații ucrainieni, cei care, cu dinții strânși, mor cu miile săptămână de săptămână. Se spune că nimeni! Nici Uniunea Europeană, nici Statele Unite, nici NATO în ansamblul lor nu-și pot dori ca Ucraina să câștige războiul ăsta cu Rusia, război nașpa!

Presupunând că miracolul acesta s-ar întâmpla, atunci atât UE cât și SUA sau NATO s-ar trezi cu ditamai elefantul în dormitor. Nu de alta, dar unei Ucraine învingătoare va trebui să i se ofere toate premiile promise. Aderarea la UE și NATO, reconstrucția.

Dar Ucraina, departe de a fi măcar umbra vreunei democrații, a fost și este un stat corupt, condus din umbră, dar fără mari fereli, de oamenii statului corupt, silovici, derjavniici, sovoci, deloc simpatici și diverse multe miliții secrete. Moșteniri otrăvite, greu de camuflat, ale răposatului imperiu sovietic.

Ar fi necesare fonduri enorme de preaderare a țării la UE, pentru reconstrucție, dezvoltare, armonizări de tot felul etc., bănuți pe care băieții ăștia din umbră i-ar împărți rânjind, fără vreo umbră de remușcare, spovedanie, împărtășanie sau lumânare. Ar fi, nu-i așa, o compensație firească pentru pierderile suferite în perioada războiului.

La noi e bine!

Rezultatul? O Ucraină membră dubioasă a UE, cu suprafața de circa două ori mai mare ca a Poloniei sau Germaniei, un concurent serios al tuturor statelor cu agricultură puternică din UE (Franța, Germania, Italia, Polonia, Olanda, chiar și România) și în care ar fi de (re)construit practic orice, infrastructura de bază, orașe, rețele edilitare, tot.

Un sac fără fund, dar înarmat până în dinți. O Ucraină membră UE ar muta tot epicentrul organizației, de la Rin, undeva la est de Vistula. Asta în cel mai bun caz. Căci ce sens ar mai avea ca UE să aibă sediile alea pe la Bruxelles? Mai bine vom fi onești cu noi înșine și le-am muta de bună voie la Liov. Fost Lvov. Fost Lemberg. Iar în lungul șir de translatori necesari bălăcărelii ăleia tip turnul Babel, lângă proaspăt sosiții translatori de croată, s-ar așeza și cei de ucraineană și rusă.

O Ucraină membră la fel de dubioasă a NATO, va fi și din punct de vedere militar un enorm sac fără fund. Cu o graniță perfect expusă de cca. 2500 de km. (cca. 1600 km. cu Rusia și cca. 900 km cu Belarus), Ucraina ar fi extrem de dificil de apărat pe termen lung. Ar însemna ca permanent să staționeze pe teritoriul ucrainean trupe de descurajare zdravene, cu logistică multă și scumpă, angarale multe, scumpe și ele, fără ca vreodată, în vreun orizont de timp cât de cât rezonabil, să existe speranța vreunei detensionări de vreun fel a situației. Ar fi nu 250 km. de graniță demilitarizată cum este cea din Coreea de-a lungul paralelei 38, ci 2500 de km, cu betoane, tranșee și sârmă ghimpată, cu câte un soi Panmunjom din loc în loc. Imposibil de realizat. Imposibil de apărat.

Dincolo de toate acestea, victoria Ucrainei ar însemna să existe neapărat și o Rusie înfrântă. Indrăznește careva să-și imagineze cum ar arăta așa ceva? Intr-o variantă optimistă, în fruntea unei Rusii înfrânte ar fi cățărat (așa cum a fost și Putin cățărat) un nou țar pe lângă care, foarte probabil, un specimen ca prăbușitul Prigojin ar putea părea un angelic copilaș din corul bisericii. Și care, la fiecare trei cuvinte mârâite scrâșnit, unul ar fi răzbunare. Dacă Putin a copiat doar căutătura și câteva din gesturile lui Adolf, noul venit l-ar imita pe deplin. Cu valiza cu nucleare sub birou. Iar asta ar fi varianta optimistă.

Ultimul gest prietenesc de răspuns al Ucrainei (Autoritățile din Odesa se opun construirii unor monumente închinate unor domnitori români: https://r3media.ro/ucraina-autoritatile-din-odesa-se-opun-construirii-unor-monumente-inchinate-unor-domnitori-romani/?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=ucraina_autoritatile_din_odesa_se_opun_construirii_unor_monumente_inchinate_unor_domnitori_romani&utm_term=2024-02-18)

Cea pesimistă, coșmar deplin, ar fi o Rusie spartă în trei, patru, cinci, șapte, dracu știe câte bucăți, conduse de către diverși Kadârovi neștiuți acum de nimeni, dornici să-și împartă șesimea de glob numită momentan Rusia, în diverse republici și babastane. Ar fi destule și de toate pentru toți, sonde, mine, păduri, combinate, arme, tancuri, avioane, elicoptere și submarine. Și nucleare. Tactice dar și ICBM-uri. Serios că nimeni nu ar mai putea dormi liniștit. De la Washington până la Beijing. Ne-am gândi la Putin, cu siguranță deja defenestrat pe vremea aceea, plini de regrete și remușcări. Dacă Kadârov 4 are vreo noapte mai agitată? Dacă i se scoală pe stânga lui Kadârov 7?

Nimeni nu poate gândi că ar putea administra oricare dintre variantele astea. Deci, să repetăm întrebarea, cine vrea să câștige Ucraina? Intrebarea următoare, care ți-ar putea veni în minte, dar nenumerotată aici, este, bine, bine, ar vrea cumva atunci careva să câștige l Rusia? Firește că nu!

Nimeni nu-și dorește de fapt să câștige Rusia. Cu excepția lui Putin&Co. O Rusie bine de tot înarmată, ajunsă la Odesa și la gurile Dunării, înghițind mica Moldovă aproape din neatenție, cu granița de vest presând iar Polonia, nu-și dorește nimeni. Nici măcar aliații ei declarați. O Rusie trimfătoare ar putea pune iar condiții, ar putea emite iar pretenții, iar țarul nu s-ar mai înjosi întâlnindu-se cu Kim, nepoțelul durduliu, chiar pe granița ruso-coreană. Nu l-ar mai primi nici măcar în audiență. N-ar mai vrea să stea pe scaun la rând cu toți ceilalți uzbekistanezi, ar vrea iar pe tronul ăla mare.

Care ar fi atunci soluția? Presupunànd ca așa ceva poate fi numită soluție, rezolvarea ar putea fi doar un conflict înghețat, înțepenit pe termen nedefinit de-alungul singurului obstacol mai serios aflat în marele bărăgan ucrainian, fluviul Nipru.

Cu o Ucraină râmasă într-o zonă gri, neclară, alimentată ca și până acum cu arme și muniții cât să nu-și rupă șira (Ucrainei, ca un făcut, nu i se dau de către americani cu aceeași dărnicie nici armele, nici muniția, nici ajutoarele de tot felul oferite până mai alaltăieri răposatului regim de la Kabul).

Cu o Rusie cheltuindu-și petrolul și gazul pe drone și obuze. 40% din PIB. Cu o Chină scotocind metodic prin cămara siberiană. După zacuscă, pește afumat, varză acră, metale rare, petrol, gaze și cărbune.

A doua întrebare mare. De ce se sinucide Hamas? Fâșia Gaza are cam 250 km². Cam cât Bucureștiul. Avea de asemenea, cam 2,5 milioane de locuitori. Tot cam cât Bucureștiul. În schimb, spre deosebire de București, Gaza, primea anual ajutoare de cca. 4 miliarde de dolari (în principal de la Iran și Quatar dar și de la UE, SUA și celelalte monarhii din golf) iar apa, gazul și electricitatea gratuit din Israel. Cu toate astea păreau săraci. Foarte săraci. Mult mai săraci decât bucureștenii. Inexplicabil.

Cam așa au stat lucrurile până pe data de 7 octombrie 2023, o zi oarecare pentru cei mai mulți dintre noi dar în care evreii își serbau Simhat Torá și-și citeau Deuteronomul. O zi pe care grangurii Hamas au hotărât că e foarte potrivită pentru a declanșa un atac sângeros pe teritoriul Israelului. Un atac surpriză. Pe uscat, pe mare și prin aer. Devastator. In principal asupra populației civile. Atacul a reușit. Presupunând că așa ceva ar putea fi numit reușită. Au fost peste 1500 de morți, cei mai mulți torturați feroce, abia apoi executați cu sânge rece, sute de ostateci capturați, mare parte civili, sânge, mațe, autodafeuri și teroare. Dar și batjocură. Dar și mii și mii de rachete lansate asupra Israelului.

Orice om cu mintea cât de cât întreagă te-ar fi putut informa că o asemenea grozăvie va declanșa un răspuns cumplit din partea israelienilor, tăbăciți de multă vreme în atentate și măceluri. Fără milă, fără îndurare. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Cu siguranța că au știut asta și căpeteniile Hamas, atât cele trăitoare în Gaza cât și cele de prin țările de prinprejur. De altfel, toți liderii Hamas au fost vânați ulterior unul câte unul de către evrei și uciși fără ezitare. Cu zecile. Fâșia Gaza, cu tot cu sutele ei de kilometri de tuneluri și beciuri este acum demolată metodic, casă cu casă, hrubă cu hrubă. Va fi în curând doar o amintire. Un enorm cimitir de betoane răsucite.

Totuși, de ce a atacat pe nepusă masă Hamas Israelul pe 7 octombrie? De ce s-a sinucis? Simplu. Pentru că asupra Orientului Mijlociu s-ar fi putut așterne pacea. O pace durabilă. Acordurile abrahamice (numite așa după Abraham/Ibrahim, profet atât al evreilor, cât și al musulmanilor) dintre Israel și Arabia Saudită, mijlocite de către administrația Trump, aduceau nu numai o posibilă conviețuire pașnică între musulmanii suniți și evrei dar și o spectaculoasă creștere economică a întregii zone.

Insemna dezvolarea comerțului din Marea Roșie prin construcția de către Arabia Saudită în imediata apropiere atât a Canalului de Suez dar și a Israelului, a uluitorului port și oraș Neom, loc tocmai bun să-ți lași sacoșa plină cu bunătăți, adusă fie din China, fie din Europa.

„ Insemna apariția unor terminale petroliere noi, ferite de amenințările ayatolahilor iranieni șiiți. Insemna posibilitatea demarării construcției gazoductului Quatar - UE, via Iordania, Siria și Turcia. Insemna și transfer de tehnologie israeliană către lumea musulmană sunită.

Insemna și un preț mult mai scăzut al petrolului. Așa că popimea de la Teheran a hotărât detonarea Hamas-ului, iar ulterior și detonarea rebelilor din Yemen. Vor urma și altele. Cât vor putea de multe. In speranța incendierii întregului Orient Mijlociu. In care s-ar fi putut instaura pacea. Cu toată împotrivirea din predicile ayatolahilor. Și a Rusiei.

Căci, ce să vezi, preconizata construcție a gazoductului Quatar - UE, ar însemna decuplarea definitivă a Europei de la conductele rusești. Iar așa ceva într-adevăr că ar schimba harta. Pe termen lung. Foarte lung. Rusia ar deveni cu adevărat nesemnificativă economic în Europa.

De asemenea, un preț scăzut al petrolului ar apăsa și mai tare asupra economiei rusești, oricum aflată sub presiune, oricum trecută pe picior de război. Așa că, la nici trei săptămâni de la măcelul din 7 octombrie, lideri Hamas erau deja în vizită la Moscova. Tot atunci era în vizită și o delegație iraniană. Probabil pentru că începuse stagiunea la Bolșoi Teatr și nimeni nu voia să rateze spectacolele de gală. Excepționale de altfel.

Sau poate pentru că orice conflict în plus, orice foc aprins în altă parte, orice eveniment ce putea arunca prețul hidrocarburilor în aer ar avantaja atât Moscova cât și Teheranul. A nu lega conflictul din Gaza de cel din Ucraina este o greșeală. Gravă. Iar hamașii sunt doar niște drone umane. D-alea de unică folosință. Martiri. 72 de fecioare. Paradis. Știți voi.

A treia întrebare mare: Cine sunt aliații Rusiei? Adevărații aliați ai Rusiei nu sunt nici Iranul, nici China, nici măcar Coreea de Nord. Toate sunt dictaturi, toate dețin câte un adevăr suprem, complet diferit și de sens contrar de la un regim la celălalt iar, pe de altă parte, ca un făcut, mai mereu în istorie alianțele între dictaturi, ce să vezi, nu prea au funcționat. Exemplu. In al doilea război mondial, celebra axă „de fier" Germania - Japonia - Italia, n-a funcționat nicio clipă, în niciun moment nu și-au coordonat acțiunile economice, politice sau militare, n-au încercat nici măcar să se sincronizeze în vreun fel. Bine că nu au făcut-o!

Xi, popii de la Teheran, toți ceilalți din BRICS, până și Kim ăla micul, caută acum doar să profite cât mai mult de necazurile Rusiei. Ii cumpără petrolul și gazul la preț de dumping, la fel cărbunele și minereurile, îi vând scump drone, obuze și rachete vechi, îi preiau cu bani puțini prăvăliile abandonate de către vestici, o jumulesc pe îndelete. Nu-s aliați. Sunt cămătari.

Adevărații aliați ai Rusiei sunt între noi. Bolile care rod fără vreun antidot la îndemână întreaga noastră civilizație. Ce pare muribundă. Nu-s greu de enumerat. Inocularea lipsei stimei de sine. Nu mai suntem mândri de valorile noastre, de tot ceea ce ne-a creat, am creat și tot ceea ce am fost și suntem. Nu mai suntem mândri de civilizația noastră, cea care a creat aproape întreaga cunoaștere a lumii. Aproape că ne este rușine de asta.

Nu mai suntem mândri de credințele noastre. Dimpotrivă. Ne batjocorim singuri permanent. Ne insultăm trecutul, ne învinovățim pentru tot ceea ce noi sau antecesorii noștri au făcut sau măcar credem că ar fi făcut. Nu mai suntem mândri de steagurile nostre. Ne scuipăm icoanele. Ne dărâmăm statuile. De fapt ne tăiem rădăcinile. Nesiliți de nimeni. Am uitat că fără catedrale nu-și mai au rost spitalele. Și atunci, ce ar mai fi de apărat?

Control. Am declanșat, și asta nu chiar de ieri de azi, o întreagă prigoană asupra libertăților individuale, asupra libertății fiecăruia dintre noi, singura care de fapt garantează „dreptul fiecăruia de a-și căuta fericirea". In numele unui vag și niciodată bine definit „interes colectiv", pas cu pas, ni se restrâng libertățile firești cândva. Incepe să ne fie controlat modul în care ne câștigăm și ne cheltuim bănuții, ce, cum și cât consumăm, în ce condiții, cât, cum și unde vom putea călători, ce putem viziona, citi, asculta.

Libertatea individuală, cea care de fapt ne-a garantat dreptul de a gândi, inventa, plămădi toată bunăstarea care ne înconjoară acum, este pe cale de a fi sacrificată pentru a putea fi controlați de către unii nealeși niciodată de către noi. Dar, mai presus de toate, parcă ne dorim a putea fi controlat și ștanțat tot ceea ce putem iubi, tot ceea ce putem crea, tot ceea ce ne putem dori să fii în trecerea noastră pe acest pământ. De fapt ceea ce suntem fiecare dintre noi. Adică totul.

Și atunci, ce ar mai fi de apărat? Nimic. Toate grozăviile astea de nedescris care ne sunt permanent fluturate în față, toate fiind acute, toate fiind prezente, toate fiind catastrofale, molime, încălziri globale și zisele calamități ecologice diverse, nenumăratele schimbări climatice, toate împărțirile astea aberante după origini, rase sau presupuse preferințe sexuale, toate amestecurile astea toxice și fetide de extremism ecologic cu marxism cultural, condimentate cu ideologii de gen și ateism idiot, toate acestea la un loc sunt cei mai mari aliați ai Rusiei.

Politica de gen, green deal și amprenta de carbon sunt aliații Rusiei. Și nu numai ai Rusiei. Căci, vezi bine, de toate aceste zise catastrofe iminente pare-mi-se că numai nouă ne pasă. Toate celelalte șapte miliarde de contemporani, adică tot restul lumii, ne privesc și le privesc cu o nepăsare politicoasă.

Și încep să ne disprețuiască. S-ar putea să vină ziua, și asta poate foarte curând, când unul ca Putin sau un altul asemenea lui, să-i câștige pe mulți dintre noi doar promițând că ocrotiți de el vor putea face focul în sobă. Că bărbatul și femeia lui vor putea merge la biserică să se închine, să se căsătorească și să-și boteze plozii. Că aceștia vor putea spune mamei mamă și tatălui tată.

Că vor putea tăia porcul și împodobi după datină bradul de Crăciun. Că vor putea găti și duce-n cimitir coliva și colacii ca să-și plângă și să-și pomenească morții. Toate cele simple și firești devenite brusc atât de complicate și de discutate. Cu dușmănie. A venit vremea să fie puse la locul lor familia, casa, steagul și credința. Altfel, ce ar mai fi de apărat?» Și aici comentariile sunt de prisos...

În impas sau nu, oricum gândiți, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar aveți grijă, să nu fie prea târziu!

Articolul întreg în format pdf la: Jocuri de cuvinte - impas.pdf

Articolul întreg este și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-impas.html

NC

Jocuri de cuvinte - impas

Geografie lingvistică

          Impas

          Moto: „Cum doctorul mi-a spus să fac mişcare,/ Eu zilnic plec de-acas' cu bicicleta;/ Uşoare semne de-ameliorare/ Observ deja, dar grele-s Ica, Geta...” (Bolnav în impas, de Cătălina Orşivschi, din revista Cugetul)

Pare-se că românii și omenirea au ajuns la un impas, adică la o situație dificilă în care ne aflăm și din care nu știm cum să ieșim. Cuvântul impas este găsit scris prima dată la Negruzzi [MDA2 (2010)], iar conform dicționarelor are etimologia „din fr. impasse”.

Așadar, am moștenit cuvântul impas din cuvântul francez impasse, derivat din im- +‎ passe, „a trece; trecere; pasă (în sport)”. Din impasse în franceză au fost moștenite impasse în engleză, italiană, neerlandeză, portugheză și spaniolă, Impasse în germană etc., cu același înțeles.

          În câteva limbi cuvântul impas se traduce prin:

֎ Acalābasthā - অচলাবস্থা în bengaleză;

֎ adiéxodo - αδιέξοδο în greacă;

֎ aklā eja în letonă, aklavietė, akligatvis în lituaniană;

֎ andhee galee - अंधी गली în hindusă;

֎ ant - अंत în hindusă;

֎ Aṛikā - ਅੜਿੱਕਾ în punjabi;

֎ återvändsgränd în suedeză;

֎ atzucac în catalană (vezi „atzucac”, în Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2024);

֎ beco sem saída în portugheză (fundătură);

֎ bezizkhoditsa - безизходица în bulgară, bezvykhidʹ – безвихідь (din bez- без- , „fără”, + un derivat al lui vyxódyty – вихо́дити, „a ieși”) în ucraineamă (fundătură), bezvyhodnoe položenie - безвыходное положение în rusă;

֎ blann Gaass în luxemburgheză (fundătură);

֎ blind vej în daneză (fundătură);

֎ blinde steech în frizonă (fundătură);

֎ blindgata în islandeză (impas, fundătură), blindgate în norvegiană (fundătură), blindgyde în daneză (fundătură), blindspor în daneză (fundătură), blindveg și blindvei în norvegiană (fundătură);

֎ bounhiou în picardă (fundătură);

֎ callejón sen saída în galiciană (fundătură), callejón sin salida în spaniolă (fundătură), carreró sense sortida în catalană (fundătură);

֎ chikhi - ჩიხი în gruzină;

֎ çıkmaz, çıkmaz sokak în turcă, çıxılmaz, çıxılmaz yol în azeră (din turcicul otoman چیقماز, formă a lui çıkmak, „a ieși), ćorsokak - ћорсокак în sârbă și în sârbo-croată (din ćor – ћор, „fără”, sokak +‎ сокак, „ieșire”), ćorsokak în bosniacă, ḱorsokak - ќорсокак în macedoneană, qorrsokak în albaneză;

֎ cul-de-sac în corsicană (fundătură), engleză și în franceză;

֎ dalana dirən în azeră;

֎ dead-end în engleză (fundătură);

֎ dödläge în suedeză (fundătură);

֎ doodloopstraat în afrikaans (fundătură), doodlopend steegje în neerlandeză (fundătură), doodlopende weg în neerlandeză (fundătură);

֎ estancamiento în spaniolă (fundătură);

֎ gatirodh – गतिरोध în hindusă;

֎ Hängepartie în germană;

֎ hent-dall în bretonă;

֎ hlukhyy kut - глухий кут în ucraineamă (fundătură);

֎ holtpont în maghiară (din holt, „mort”, +‎ pont, „punct”);

֎ impas – ימפּאַס în idiș, impas în poloneză și în română, impasse în bască, corsicană, engleză (din franțuzescul impasse), franceză (vezi „impasse”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012, „impasse” în Dictionnaire français en ligne Larousse, „impasse” în Dico en ligne Le Robert), frizonă, galeză, galica scoțiană, italiană, luxemburgheză, malteză, neerlandeză, portugheză, slovenă și spaniolă, Impasse în germană;

֎ jalan buntuu în indoneziană;

֎ Jiāngjú - 僵局, sǐhútòng -死胡同 în chineză;

֎ kale-itxura, kale itsu în bască (fundătură);

Cuvântul impas în câteva limbi

֎ leamhsháinn în irlandeză;

֎ marbh-cheann în galica scoțiană;

֎ nangug – 난국 (impas), magdaleun golmog - 막다른 골목 (fundătură) în coreană;

֎ ngërç în albaneză;

֎ ngõ cụt în vietnameză;

֎ p’akughi - փակուղի în armeană (din pʿak – փակ, „închis”, +‎ uġi – ուղի, „cale”);

֎ patthelyzet în maghiară (din patt, „impass”, + helyzet, „situație”), Pattsituation în germană (din Patt, „impas”, +‎ Situation, „situație”);

֎ pimetee în estonă;

֎ rrugicë qorre în albaneză (fundătură);

֎ rua sem saída în portugheză (fundătură), rúa sen saída în galiciană (fundătură);

֎ Sackgasse în germană (din Sack, „sac”, + Gasse, „alee”; fundătură);

֎ senelirejo în esperanto;

֎ slepa ulica - слепа улица în macedoneană, sârbo-croată și sârbă, slepa ulica în slovenă, slepá ulička în cehă și în slovacă, slijepa ulica în bosniacă și în croată (fundătură);

֎ sokea kuja în finlandeză (fundătură);

֎ strupceļš în letonă;

֎ taang-dtan - ทางตัน în thai;

֎ tariq masdud - طريق مسد în arabă;

֎ tupík - тупик în rusă, tupik - тупік în bielorusă, tupik, tupiktänav în estonă, tupyk - тупик în ucraineamă;

֎ ummik în estonă, umpikatu, umpikuja în finlandeză;

֎ vicolo cieco în corsicană (fundătură) și în italiană;

֎ whakamāraritanga în maori;

֎ yukizumari - 行き詰まり în japoneză;

֎ zadŭnena ulitsa - задънена улица în bulgară (fundătură);

֎ zsákutca în maghiară (fundătură);

֎ מבוי סתום, ללא מוצא, ללא מוצא, סמטה עיוורת în ebraică;

֎ بن بست، بن بست، بن بست، کوچه کور în persană;

֎ ړنګېدل، ړنګېدل، ړنده کوڅه، ړنده کوڅه în paștună.

          Impasul în expresii (pamflet)

          Moto: „Când de amar eşti copleşit/ Şi-ai vrea pe altu-n locul tău,/ Te-ajută unii, negreşit,/ Ca să îţi fie şi mai rău...” (Constatare de Cătălina Orşivschi)

De fapt în vechime impas însemna o străduță deschisă numai la una dintre extremitățile ei. I se mai zicea și fundac, hudiță, fundătură sau înfundătură. Doar la figurat însemna și „o situație dificilă din care nu se poate ieși”.

România poate „ajunge în impas” plătind datortiile hotărîte de tribunale străine în afacerea Roșia Montană, în care Cioloș și Lucovid Orban au luptat cu obstinație pentru a înscrie situl Roșia montană în „siturile UNESCO”. Și ce o mai criticarăți pe Viorica Dăncilă care s-a dovedit impecabilă în această situație, că, „chipurile”, a stricat limba română... Acum serviți! Dreapta! Cea!

Tot dinspre dreapta „am ajuns în impas” și cu plata vaccinurilor firmei ăleia Pfizer, care, din întâmplare, deține și laboratorul din Wuhan, China, de unde s-a ușchit virusul Covid, și care, tot din întâmplare, a creat și vaccinul contra lui. A luat Cîțu, din întâmplare, matrafoxat și dreptaci, prin contract iscălit, vaccinuri pentru populația câtorva țări. O să plătim ca proștii miliarde. Impas economic! Adică dificultate, încurcătură, strâmtoare.

Că de, fiecare are câte un „impas al vieții”, fie de sănătate, dar cică ne ferește Rafila, de educație, dar ne poartă de grijă imobiliarul turist cu programul educație în România eșuată și România meditată, în apărare și securitate națională, dar ne salvează Ciucă al lor, al celor care l-au decorat, cărora le-a dat banii înainte ca la curve, și armamente canci, doar în viitor.

Avertisment dur

Interese...

Vom fi în impas și cu reactoarele alea nucleare mici, că finanțăm o companie particulară americană care face cercetarea la noi, că pe teritoriul american nu are aprobare. Primul minireactor va fi construit pe o proprietate particulară din România. Dar dezbatem pe larg în altă parte!

„În impas” au ajuns și fermierii europeni, chiar și cei români, că îi faulteaza fermierii din Ucraina, de fapt care vând produse agricole în UE, guvernele făcându-se, sanchi, că nu știu nimic... Care fermieri? Foștii țărani, care au consumat iarna asta combustibil la greu pe străzi și îl vor ieftinit pentru arat, semănat, prășit, recoltat și depozitat, adică suportat de stat și de UE, împotriva cărora s-au răsculat, de fapt de noi to(n)ți!

Englezii folosesc pentru impas cuvintele impasse (împrumutat din franceză), cul-de-sac (împrumutat din franțuzescul cul-de-sac în 1851, de la cul, „fund, de jos”, + de, „de”, + sac, „sac” și dead-end, „mers niciunde; blocat” (fundătură).

Trecem Canalul Mânecii și ajungem la cei din hexagon, francezii, câți mai sunt, că au importat destui cetățeni din fostele colonii, Francezii folosesc originalele impasse (din 1730) și cul-de-sac (din 1307). Au expresiile sau cuvintele compuse: dans l’impasse, „în impas”; faire l’impasse, „a sări”; impasse mexicaine, „confruntare mexicană”; impasse parasitaire, „fundătură parazită”; impasse sanitaire, „impas de sănătate”; impasse sylvicole, „impas silvicol, drum forestier înfundat”; impasser, „a trece”; sortir de l’impasse, „a ieși din impas” etc.

Oprindu-ne la confruntarea mexicană, aceasta definește o situație în care cel puțin trei indivizi sau grupuri de indivizi se amenință reciproc și în care niciunul nu are interes să atace mai întâi, deoarece eliminarea unuia dintre oponenții lor ar pune în pericol atacatorul față de antagoniștii săi. Strategia câștigătoare este de a aștepta ca altcineva să acționeze, blocând astfel orice acțiune.

Prin extensie, această expresie desemnează orice situație în care actorii au interes în menținerea status quo-ului, inclusiv atunci când le este defavorabil, mai degrabă decât să încerce o mișcare care ar risca să agraveze situația. Dificultatea vine din faptul că a ieși înapoi din situație este la fel de periculos ca și încercarea de a avansa (exemplu al crizei rachetelor din Cuba, în special momentul în care avionul de spionaj american U-2 a fost doborât în Rusia). Punctul important în apariția unor astfel de cazuri este faptul că actorii implicați sunt de aceeași forță. Americanii, rușii și chinezi cum acționează azi? Studioșii pot vedea prin click pe „impasse” în Dico des Ados și pe „impasse” în enciclopedia Wikipedia.

Trecem tiptil la nemți, granița nici nu se vede, ăștia folosind rar Impass și mai des Pattsituation sau Sackgasse. Pattsituation derivă din Patt, „puternic, pat la șah, impas”, +‎ Situation, „situație”. Cel mai folosit cuvânt este Sackgasse, însemnând, pe rând: „stradă înfundată; (la figurat) fundătură (ceva care nu duce la rezultatul dorit), nu se poate depăși decât prin schimbarea fundamentală a abordării cuiva; (la figurat, mai ales) impas (stagnare care se datorează incapacității sau nedorinței de a ajunge la un compromis).

Sackgasse (Straßenschild: Deutschland, Österreich)

Cei care știți limba germană consultați printr-un click pe „Sackgasse“ în Wikipedia „Sackgasse“ în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, „Sackgasse“ în Uni Leipzig: Wortschatz-Portal, „Sackgasse“ în The Free Dictionary și „Sackgasse“ în Duden online.

Am sărit la ruși, la cei cei cu operația specială în „poligonul” Ucraina. Nu au un cuvânt simplu pentru impas, așa cum au, de exemplu ucrainenii (bezvykhidʹ – безвихідь), bulgarii (bezizkhoditsa – безизходица) sau sârbii ( ćorsokak - ћорсокак) etc.

Rușii folosesc bezvyhodnoe položenie - безвыходное положение, adică „poziție (situație) fără ieșire”. Pentru fundătură folosesc rareori tupik – тупик, existând și tupik - тупік în bielorusă, tupik, tupiktänav în estonă, tupyk - тупик în ucraineamă (folosite).

          Impasul în (c)arte

          Moto: „La Hollywood e criză nemiloasă:/ În filmul premiat ca lung-metraj/Şi bestia şi fata cea frumoasă/ Au fost jucate doar de-un personaj.” (Oscar de criză, de Valentin David)

â Scriitorii români au pomenit impasul, de exenplu G. M. Zamfirescu („Merita toate laudele, ca orice femeie tânără și frumoasă, rămasă, în cele mai grele impasuri, tovarășă credincioasă pentru bărbatul ce și l-a ales.”) sau Bassarabescu („În impasuri grele, omul la prietenii vechi și adevărate recurge.”)

Cezar Petrescu se referă la semnificația inițială a cuvântului impas, ca stradă fără ieșire, numită atunci și fundătură, hudiță sau fundac („Acum agoniza într-o mansardă din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase.”).

Și scriitorii englezi s-au referit la impasul din limba lor (impassae). În 1960, P. G. Wodehouse în Jeeves în perspectivă, scria: „Mi se pare că chestia este în impas. Expresia franceză, i-am explicat, înseamnă că suntem împiedicați de unii buni și corecti, fără nicio speranță de a găsi o formulă.” (It seems to me the thing's an impasse. French expression, I explained, meaning that we're stymied good and proper with no hope of finding a formula. [1960, P. G. Wodehouse, Jeeves in the Offing, chapter XIV]).

Moon over manifest

În 2010, Clare Vanderpool, în Luna deasupra manifestului, scria: „Tinere, orașul ăsta se află într-un impas. Dacă ai vreo sugestie care ar putea ajuta, acum ar fi momentul s-o spui.” (Young man, this town is at a bit of an impasse. If you have any suggestion that might help, now would be the time to voice it. [2010, Clare Vanderpool, Moon Over Manifest]).

Pentru cul-de-sac („fundul sacului; fundătură”) ca impas, în 2005, februarie, în Revista națională, se scria: „Fizica pare, de fapt, să fi intrat într-un impas, obsedată de teorii atât de abstracte din punct de vedere matematic, încât nimeni nu știe nici măcar cum să le testeze.” (Physics seems, in fact, to have got itself into a cul-de-sac, obsessing over theories so mathematically abstruse that nobody even knows how to test them. [2005 February 14, NationalReview Magazine]).

Și cuvântul francez impasse („impas”) e prezent în cele scrise în hexagon. În 1958, Jean Rogissart scria în Trecătorii din octombrie: „Inspectorul ți-a spus că am fost o fată nebună, așa-i? Că am urmărit bărbații ca o cățea în călduri? Da? Că te-am agățat fără îndoială, conștient de impasul în care te forțam? (L’inspecteur vous aura dit que j’étais une fille de rien, est-ce vrai? Que je courais les hommes comme une chienne? Oui? que je vous empaumais sans doute ? consciente de l’impasse où je vous acculais ? [Jean Rogissart, Passantes d’Octobre, Librairie Arthème Fayard, Paris, 1958]).

Referitor la cul-de-sac („stradă înfundată, fundătură”), Joris-Karl Huysmans, în Marta, povestea unei fete, scria în 1877: „S-a oprit într-un fel de fundătură, mărginită la nord de această cazarmă.” (Elle s’arrêta dans une sorte de cul-de-sac, bordé au nord par cette caserne. [Joris-Karl Huysmans, Marthe, histoire d’une fille, 1877]).

Nemții folosesc des Sackgasse, Pattsituation și mai puțin Impasse. Refeeritor la drum închis, fundătură, Hermann Kasack, în romanul Orașul din spatele râului. scria între 1942 - 1946: „În drum spre oraș, el a explicat că a ajuns într-una din vechile fundături care erau cândva înființate drept capcane pentru a-i induce în eroare pe evadați și dezertori.” (Auf dem Wege zur Stadt erklärte er ihm, daß er in eine der alten Sackgassen geraten sei, die man vor Zeiten als Fallen angelegt habe, um Ausbrecher und Deserteure irrezuführen. [Hermann Kasack: Die Stadt hinter dem Strom. Roman. Suhrkamp, Frankfurt am Main 1996, ISBN 3-518-39061-9, Seite 215. Entstanden in der Zeit 1942 – 1946]).

Cuvântul Sackgasse e folosit și ca impas. Eric T. Hansen și Astrid Ule, în Superputerea înfricoșată, de ce Germania trebuie în sfârșit să crească, scriau în 2013: „Ați putea spune că conduce cu încetinitorul spre sfârșitul unui impas, al unei fundături, și anume sfârșitul vremurilor de demult.” (Man könnte sagen, er fährt in Zeitlupe auf das Ende einer Sackgasse zu, das Ende der alten Zeiten nämlich.“[ Eric T. Hansen mit Astrid Ule: Die ängstliche Supermacht. Warum Deutschland endlich erwachsen werden muss. Lübbe, Köln 2013, ISBN 978-3-431-03874-3, Seite 114]).

La cei cu operațiunea specială contra fraților lor ucraineni ce se vor banderiști, amintim doar expresia bezvyhodnoe položenie - безвыхо положение, adică „situație fără ieșire”, la ucraineni numită cu un singur cuvânt bezvykhidʹ – безвихідь, adică o situație din care este imposibil să găsești o ieșire acceptabilă (положение, из которого невозможн  найти приемлемый выход).

A. F. Koni, în Cercelul dispărut, scria în 1901: „Am fost îndemnat să mă sinucid de un impas fără speranță și, cel mai important, de cazul dispariției unui cercel de la chiriașa mea Sidorova, de furt fiind acuzată fiica mea Ekaterina.” (К самоубийству побудило меня безвыходное положение, а главное - случай пропажи серьги у квартирантки моей Сидоровой, в краже которой обвиняется моя дочь Екатерина. [А. Ф. Кони, «Пропавшая серьга», 1901 г., НКРЯ]).

Cine se încumetă să rescrie romanul?

Puteți citi și știrea: Zalujnâi: Situația a ajuns într-un impas, a fost o greșeală să sperăm la epuizarea Rusiei (Залужный: Ситуация зашла в тупик, было ошибкой надеяться на истощение России), un articol scris de Elena Roșcina (ЕЛЕНА РОЩИНА — ЧЕТВЕРГ, 2 НОЯБРЯ 2023, 09:06) în ziarul Pravda (https://www.pravda.com.ua/rus/news/2023/11/2/7426819/), din Kiev, în limba r7usă. Citiți cu un traducător, că nu vă face rău! Cine e declarantul știți (ditamai comandantul militar) și bănuiți de ce fu demis de Zelenski.

          Impasul actual

          Moto: „Vorbeam mai ieri de-un mondial război,/ Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,/ Auzi de-un virus de la nişte porci,/ Scăpat de sub control de câţiva boi.” (Despre sfârşitul lumii, de Ştefan-Cornel Rodean, 2009)

Acest secol e cel al continuării destrămării URSS, inițiată doar verbal, nu cu documente scrise, sau poate nu le cunoaștem noi, de către Gorbaciov și omologii lui americani, cu unul din ei hotărînd la Malta și uciderea lui Ceaușescu, sarcină aruncată, chipurile, „în sarcina poporului român”, dar prin „elita” revoluționară condusă de Iliescu.

Cine era Gorby? Era secretar general al PCUS de la 11 martie 1985, primul lider al partidului născut după victoria revoluției bolșevice. Văzând că economia comunistă merge șontâc, a încercat să reformeze totul prin introducerea glasnostului („transparenței"), perestroicăi ("reconstrucției") și uskoreniei - "accelerării" dezvoltării economice), politici lansate oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1986. Și omul a cedat!

Totul s-a schimbat, URSS s-a destrămat, au devenit independente și vecinele noastre Ucraina și Republica Moldova, nemaiamintindu-și nimeni despre pactul Ribentrop-Molotov de la 23 august 1939, despre care noi am tot scris.

Și uite-așa a devenit independentă o nouă țară, Ucraina, despre care am scris (https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/10524445677?profile=original). Acolo am scris și cum s-a format prin deciziile lui Stalin, Hrușciov și alții. Am scris despre fenomenul Maidan, de politica față de naționalități și despre multe altele. Dar o imagine spune totul.

România – teritorii furate în 1939

Formarea Ucrainei

Am scris și despre etnicul și cuvântul rus, când și unde a apărut în istorie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-rus-1), despre relațiile ruso-române, despre invaziile rușilor în teritoriul actualei Românii. Am scris chiar și despre posibila sau chiar iminenta invazie a Rusiei în Ucraina (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-invazie-posibila).

Am scris imediat despre Crimeea, despre Odesa, despre Azov și despre multe altele. Am scris despre tun și artilerie, despre artileria rusă (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun), tanc (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc) în mai multe postări, în mod repetat de lansatoare de rachete (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-lansatorul). Și cum se plângeau că „nu e muniție”, am scris și de așa ceva (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-munitie).

Dar m-am întrebat mereu între cine e războiul. Așa că am scris despre război (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina-rusia-partea-intai), descriind războiul în general și războiul Ucraina-Rusia, unii zic SUA-Rusia sau NATO-Rusia (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina-rusia-partea-a-doua), părerile fiind împărțite pe terra (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina-rusia-partea-a-treia).

Așa că putem trage câteva concluzii interesante. Conflictul din Ucraina este de fapt o confruntare între naționaliștii ruși și puterea evreiască de la nivel mondial, cu sediul la Washington (cum susține și istoricul Lupu). Despre operațiunea maidan noi am scris. În contul datoriei foarte mari acumulată de statul ucrainean, președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski au predat familiei Rothschild toate activele statului ucrainean prin fondul de investiții Franklin Templenton, fond care aparține acum familiei Rothschild (ce nu știți și de un fond de pe la noi?).

Când a început războiul, armata rusă a bombardat din start, bucată cu bucată, proprietățile familiei Rothschild! Perla familiei Rothschild era uzina de avioane Antonov, de lângă Kiev, cea mai mare uzină de avioane (civile și militare) din Europa. În locul ei au rămas în urma bombardamentelor ruse doar niște cratere adânci de 50 de metri.

Nu a mai rămas nimic din uzină, pentru că erau acolo mari interese strategice ale familiei Rothschild, care este cea mai influentă de pe planetă. De altfel această familie îl dirijează și pe actualul președinte al SUA, Joe Biden. În conflictul din Ucraina, liderii SUA nu le dau soldaților care luptă acolo (mulți mercenari străini și soldați din țările NATO) doar armament, le dau inclusiv informații strategice, propuneri de planuri, chiar coordonate, culese de sateliții americani, despre mișcările trupelor rusești.

Doar niște dorințe

Avion Antonov (sus), cel mai mare din lume, construit la Kiev (aici pe pista de la Otopeni)

Am mai scris noi că trei companii americane au cumpărat peste 17 milioane de hectare de teren agricol în Ucraina (România are ceva mai mult de 14 milioane ha), adică cea mai mare suprafață de teren arabil din Ucraina. Iată de ce se pune atâta accent în mass-media globalistă, inclusiv Antena 3 CNN sau UM 024 DIGI, pe subiectul „exportului de cereale din Ucraina”, aparent în numele „umanitarismului”.

Terenul chinezesc, de 6 milioane ha. nu a fost bombardat de ruși, cei care chiar au intermediat exportul grâului din acele zone cumpărate de China. Acele cereale nu parțin Ucrainei, ci deținătorilor privați ai respectivelor terenuri. În realitate acele cereale au fost exportate ulterior către statele prietene cu Rusia. De aceea Rusia a făcut acel cordon pentru exportul de cereale, în schimb a blocat transportul cerealelor „americane” prin Marea Neagră.

Khazarii prin secolul al X-lea d.Hr.

După profesorul Lupu, chestia e că nu doar nouă, românilor, ci populației din toată lumea, ni se refuză această informație fundamentală: „evreii khazari dețin în mod real și efectiv puterea în sfera euro-atlantistă de influență. Dacă nu luăm în considerare acest element de fundal nu se poate înțelege nimic din istorie și din relațiile internaționale!”

Evreii controlează Statele Unite de foarte multă vreme. Doar doi președinți nu s-au supus, Lincoln și Kennedy (și parțial Trump). S-a văzut ce au pățit. Evreii khazari sunt așadar elementul trans-național care controlează scena mondială. Din fostul imperiu khazar s-au împrăștiat peste tot în lume.

După Lupu, „Ceea ce s-a produs este că după 24 februarie 2022 Federația Rusă s-a eliberat în mare parte de sub controlul oligarhic evreiesc/globalist. Este adevărat, mai sunt oligarhi și companii oligarhice evreiești în Rusia. Dar să observăm, de exemplu, că în mod «ciudat» unul dintre ei, evreu, a căzut de curând de la etaj, fiind internat în spital. Nu era un oarecare, ci președintele companiei Lukoil.

Să facem în mod necesar precizare, ca să nu se înțeleagă că am fi anti-semiți: cel puțin 80% dintre cei care își asumă astăzi etnia evreiască nu sunt evrei, ci khazari. Deci noi nu spunem ceva împotriva adevăraților evrei. Iar toate afirmațiile făcute aici pot fi dovedite. Khazarii au venit în secolele III-IV din Asia Centrală, s-au așezat în Ucraina de astăzi, în nordul Mării Negre, într-o zonă unde erau și ortodocși, și catolici, și musulmani (mai ales tătari și turci).

Au fost alungați de acolo și au ales religia mozaică pentru a-și ascunde identitatea. Apoi s-au infiltrat în toate popoarele pe parcursul evului mediu, fiind percepuți ca evrei. Să remarcăm că aproape toți liderii relevanți din Ucraina de astăzi sunt evrei-khazari. Ni se vorbește despre liderii regimului Zelenski ca și cum ar fi naționaliști ucraineni, ceea ce este fals. Ultranaționaliștii lor sunt naziști, au avut grupări cum ar fi cea a lui Stepan Bandera.

În ultimii ani Rusia naționalistă a căutat să își întărească alianțele anti-khazare. Cu câțiva ani în urmă președintele Putin i-a pus în vedere lui Bibi Netanyahu, pe care l-a invitat la Kremlin, că dacă va ataca Iranul, Federația Rusă va oferi Iranului sisteme de apărare S-400 (pe care le-a dat deja Turciei, n.n.), de care Israelul nu se poate apăra. Iranul este un partener de bază al Rusiei și urmărește să scape de presiunea Israelului și a SUA, ca să nu calce pe urmele Irakului, Libiei și ale multor altora. Iranul a cerut acum să fie primit în BRICS. La fel și Turcia, care să nu uităm că e membră NATO. Condiția pe care le-a pus-o Putin a fost ca Iranul să se împace cu Turcia, adică să întărească alianța.

În paralel: de ce se urmărește de-dolarizarea? Pentru că în 1945 dolarii aveau acoperire în aur, bunuri și servicii. Dar din 1971 dolarul este o abstracțiune bancară ce este transformată în bani prin tipărirea inflaționistă a unor mormane de hârtii. Acum țările care se opun globalismului khazar urmăresc de-dolarizarea, ceea ce pentru SUA înseamnă o înfrângere extraordinară. Ce au făcut ei până acum? Au cumpărat cu bani fără valoare bunuri și valori reale. În ultimii doi ani lucrurile au luat-o de tot razna: Federal Reserve Bank a tipărit enorm de mulți bani fără valoare reală, mai exact aproape 40% din toată masa monetară pusă în circulație. Ca o vedere de ansamblu, putem spune că după 1991, cu complicitatea lui Gorbaciov și Elțin, nu au mai fost respectate înțelegerile stabilite după al doilea război mondial. Nu au mai fost respectate cele două sfere de influență. Federația Rusă a fost «păcălită» și NATO s-a tot extins spre Est. Rușii au tot crezut că americanii (conduși de khazari) se vor opri. Dar nu s-au oprit și acum au ajuns la frontiera Rusiei, prin intermediul Ucrainei. Așa cum am arătat, este necesar să observăm că au lucrat și din interiorul Rusiei, prin intermediul oligarhilor evrei.

Pe măsură ce au trecut cei 23 de ani de când Putin conduce Federația Rusă, el a naționalizat (rusificat) instituțiile statului. A creat o structură de putere care pe vremuri se numea Complexul Militar-Industrial, dar care acum se numește Siloviki, adică „cei puternici” (https://en.wikipedia.org/wiki/Silovik). Acolo sunt 25-30 de oameni deosebit de influenți, de etnie rusă, care dețin pârghiile puterii. Ei decid politicile Rusiei privind spațiul cosmic, decid cine este desemnat primul ministru, componența serviciilor secrete, cine să conducă armata, președinția etc.

Siloviki este un organ colectiv de conducere. Acolo toți au păreri, propuneri, eventual își exprimă opoziția. Este un organ foarte viu, iar membrii săi nu sunt simpli figuranți, așa cum e în Parlament (Duma de stat). Aceasta este structura prin care conduce Putin. Prin Siloviki, Rusia a început să revină la tradițiile sale seculare. Patriarhul Kirill este și el membru de bază al Siloviki. Mai toți participă duminica la slujbele de la Biserică. Promovează ortodoxia, se opun orientării LGBT. Bineînțeles, și rușii se confruntă intern cu probleme de criminalitate, probleme legate de droguri și multe altele, dar au început acum un program de guvernare prin care își curăță țara.

Așadar, nerespectarea înțelegerilor de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial a condus la război. Criza se datorează în primul rând Occidentului, care a împins cortina euro-atlantistă către Est. Globaliștii khazari au fost foarte deranjați de posibilitatea ca Rusia să devină o țară suverană.

Tot deranjați au fost când Ceaușescu a plătit toată datoria externă, și a modernizat, industrializat întreaga țară pentru a produce orice la noi, nefiind obligați de a cumpăra de la alții. Eram grânarul Europei, a treia țară din lume la producția de diamante sintetice de înaltă puritate, capabili să ne producem singuri tot cea ce era necesar pt orice domeniu (noi am scris că ne e sete de ce fu bun https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-setea).

Datorită lui Gorbaciov și a comenzilor venite de la khazari, a fost împușcat. Neavând un alt conducător demn și naționalist, se știe ce a urmat până în prezent, distrugerea României pe toate planurile. Asta se încearcă cu Rusia, dar acolo nu sunt marionete, trădători de țară, iar Putin a făcut și face totul pentru a-și curăța țara de conducerea khazară de peste tot infiltrată."

Partea a doua la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-impas-2

Articolul întreg în format pdf la: Jocuri de cuvinte - impas.pdf

Articolul poate fi citit și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-impas.html

Jocuri de cuvinte - sărac

Geografie lingvistică

          Sărac

          Moto: „La ţară sărăcia e cumplită,/ Şi bieţii îşi trăiesc amarul;/ Pământu-i sterp, iar capete de vită,/ Au doar consilierii şi primarul.” (Realitate sătească, de Vasile Vajoga, 2011)

La o parolă, un prieten mi-a aruncat o vorbă „- Costică, ne-am născut săraci și tot săraci murim! Ce bine e că măcar suntem bogați cu duhul!” Uite cum m-a pus omul pe gânduri! Sărac este un adjectiv, adesea substantivat, caracterizând pe cel care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții. Adică e sărman, nevoiaș.

Care e săracul?

DEX '09 (2009) ne prezintă etimologia „din bg., sb. sirak”. Așadar, am moștenit cuvântul sărac din cuvântul bulgar sirak - сирак sau din cuvântul sârbo-croat sirak. Cuvântul bulgar înseamnă orfan și nu i se cunoaște etimologia. În sârbo-croată cuvântul nu mai există, îmi scrie Milo din Belgrad. În schimb cuvântul sirak - сирак există în limba rusă, îmi confirmă Igor din Irkuțk, fiind numit așa, istoric, un reprezentant al tribului sarmaților, nomad din secolul I î.Hr., în stepele Azov la nord de râul Kuban. Rușii nu dau etimologia. Igor îmi scrie că mai „sapă”!

Mihai Vinereanu scrie despre sărac: «sărac (var. sireac) – care nu are avere, care este lipsit de bunuri materiale. V.sl. sirakŭ „sărac” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Philippide, II, 732; Cioranescu, 7438).

Etimonul vechi slav invocat de acești autori nu este atestat, există doar v.sl. sirŭ „abandonat, singuratic, pustiu, orfan” (cf. Blagova) din care, după Blagova, ar proveni bg., sb. sirak „orfan”. Termenul nu are răspândire în limbile slave, cu excepția limbilor bulgară și sârbă. Forme similare se întâlnesc și în alte limbi IE; cf. v.friz. ser „sensibil la durere”, v.isl. Sär „rănit”, v.scand. sär „rană”, lituan. sergu „a (fi) bolnav, m.ir. serg „boală”, toh. A särk, toh. B sark „boală”.

Aceste forme provin din PIE *sāi- „durere, boală, a avea grijă de” (IEW, 877). Rom. sărac provine de la un radical *ser-, *sir- (cf. sireac) cu sensul de „sărac, bolnav, suferind” din care provin și formele sărântoc și sărman, a căror etimologie a rămas neclară. Radicalul *ser-, *sir- este justificat și de forme precum ăra, ira cu elidarea lui s ca și în aracan (de mine) (v. sărântoc, sărman). Der: sărăcan, sărăcie, sărăcăcios, a sărăci, sărăcire, sărăcime» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020] (IE – indo-european, PIE – proto-indo-european, n.n.)..

          În câteva limbi îi corespund cuvintele:

❁ aarm în luxemburgheză, arem - אָרעם în idiș, arem în luxemburgheză, arm în germană (din proto-germanicul *arm, din proto-germanicul *armaz, poate din proto-indo-europeanul *h₂erH-, „a fi rar”, sau alternativ din proto-indo-europeanul *h₃erbʰ-), afrikaans, neerlandeză, norvegiană și suedeză, Armen în germană (substantiv), arms - 𐌰𐍂𐌼𐍃 în gotică, armselig în germană (în secolul al XV-lea derivat din medievalul germanic armsal, „mizerie”), earm în engleză veche și în frizonă, erm în limburgheză;

❁ adānaha - दीन în sanscrită;

❁ ałkʿat - աղքատ, čʿkʿavor - չքավոր, kʿyasibք - յասիբ în armeană;

❁ ameẓluḍ, aẓawali în chaoui;

❁ ani - עני în ebraică, ani în sefardă;

❁ aruptu, discultsu, caimen, ftoh, ftohu, oarfãn, fucãrã în aromână;

❁ așu - ашу în mokșa;

❁ attechò, aftechò, aftochò în griko;

❁ becara – бечара în kârgâză, bechora în uzbecă, bečora - бечора în tadjică, biçäre în turcmenă;

❁ bedan – бедан, bijedan - биједан în sârbă și sârbo-croată, beden - беден în bulgară și în macedoneană, bednjak - бедняк în bulgară și în macedoneană, bedny - бедны în bielorusă, bednyj - бедный în rusă, bídnyj - бі́дний în ucraineană, bednyak - бедняк în rusă, biedny în poloneză și în slovacă (din proto-slavicul *bědьnъ, „sărac”, din *běda, „nenoroc”, +‎ *-ьnъ);

❁ behartsu în bască (din behar, „nevoie”, +‎ -tsu);

❁ behövande în suedeză (substantivare a participiului prezent al lui behöva, „a avea nevoie”);

❁ benavo - бенаво în tadjică;

❁ berooid în neerlandeză (din medievalul neerlandez beroyt);

❁ bīda - బీద, pēda - పేద în telugu;

❁ bit͡ʃɑɾɛ - بیچاره în persană;

❁ bochd în galică scoțiană, bocht în irlandeză, boghosek în corni;

❁ chon - ຈົນ, thuk chon - ທຸກຈົນ în laoțiană;

❁ chorro, csoro, lumpengo în țigănească;

❁ chudobný în slovacă, chudý în cehă și în slovacă, chudy în sorabă de jos și în sorabă de sus (din proto-slavicul *xudъ, „rău”);

❁ cuxăn - чухăн în ciuvașă;

❁ deen - दीन în hindusă, dīn - دین în ‎urdu, dīn - दीन în marathi (din sanscritul dīna – दीन, „„mizerabil”);

❁ djarly - джарлы în karatchaï-balkară;

❁ doo atʼį́į da în navajo;

❁ düşkün în turcă (din turcicul otoman düşkün - دوشكون‎);

❁ fadivanorana în malgașă;

❁ fağır în azeră, fakir în turcă și în găgăuză, faqiir - فقير‎ în arabă, faqir - фақир în tadjică, faqir - فقیر‎, درویش în ‎persană, faqir în uzbecă și în tătară crimeană, feqîr în zazaki, feqîr, feqîr - فه‌قیر în ‎kurdă, fqir în malteză, fәkir - фәҡир în bașchiră, fәkyjrь - фәкыйрь în tătară (toate în final din arabicul faqīr - فَقِير‎, „sărac”);

❁ fátækur în feroeză și în islandeză, fattig în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul norvegian fátœkr, din fár, „puțin”, +‎ tœkr, „luând”);

❁ földhözragadt în maghiară;

❁ ftochós - φτωχός în greacă (din grecescul antic ptōkhós – πτωχός; după Beekes, deoarece este foarte probabil să fie înrudit cu ptṓx - πτώξ, „iepure”, fiind probabil un cuvânt din pre-greacă, având în vedere alternanța χ/κ);

❁ fukaarä în găgăuză, fukara în turcă, fukàra – фука̀ра în sârbo-croată (din turcicul otoman fukara - فقرا‎, din arabicul fuqarāʾ - فُقَرَاء‎, plural al lui faqīr فَقِير‎, „sărac, pauper”, vezi mai sus);

❁ gallaç în turcmenă;

❁ gananhan - 가난한 în coreană;

❁ ġarīb - غریب în urdu, garib - ग़रीब în hindusă, garīb – ग़रीब în marathi, gariban în turcă, garyp în turcmenă, gʻarib în uzbecă, gôrib - গরিব în bengaleză (din arabicul ḡarīb - غَرِيب‎ , „străin; ciudat”);

❁ gedaý în turcmenă;

❁ gudiele - гудиэлэ în nanai;

❁ ɣaribi - ღარიბი în gruzină;

❁ hcang:rai: - ဆင်းရဲ în birmaneză;

❁ humanega în cvana;

❁ jaduu - ядуу în mongolă;

❁ jarlïğ în karakanidă (din *yarlïğ, „sărac, nevoiaș; mizer”, de origine necunoscută), carlı - жарлы în karachai-balkară, jardı - жарды în kâgâză, jarlı - жарлы în cazahă, jarly - ярлы în bașchiră, yarlı - ярлы în tătară, yarlı – ярлы în kumică, jarly – ярлы în nogaï, jurlă - юрлă în ciuvașă;

❁ jon - จน, yaak-jon - ยากจน în thai;

❁ kajov - кажов în erza;

❁ kambaġal – камбағал în tadjică, kambagʻal în uzbecă;

❁ kasip - касип în kumică, kasıb în azeră, kesib - кесиб în lezgină, kʿyasib – քյասիբ în armeană, kâsıp, kâsıf (dialectal) în turcă, kʿyasib - քյասիբ în armeană (în final din arabicul kāsib – كَاسِب‎, „câștigător”);

❁ kedey - кедей în kârgâză și în cazahă (din persanul gedâ - گدا, „cerșetor”);

❁ kletnik - клетник în bulgară și în macedoneană;

❁ kompatinda în esperanto;

❁ konʹör – коньӧр în komi-permiacă, kuaner - куанер în udmurtă (din proto-permiacă);

❁ köyhä în finlandeză și în ingriană (din proto-finicul *keühä, probabil împrumutat din proto-germanicul *skeuhaz, „timid”);

❁ krɑɑ - ក្រ în kmeră (cambodgiană);

❁ mahírap în togoleză;

❁ malriĉa în esperanto;

❁ målureus în valonă;

❁ manggbada - манггбада în nenets;

❁ masikini în shimaoré și în shingazidja, maskini în swahili;

❁ mativa, fa'atauva'a în samoană;

❁ mazturīgs în letonă [din maz, „putin, nu mult”, + turīgs, „bogat”, cu turīgs din tur(ēt), „a ține”, + -īgs];

❁ mazushii - 貧しい (まずしい), bimbō - 貧乏な (びんぼうな) în japoneză;

❁ mesken – мескен în tătară, miskin în azeră, indoneziană și malai, miskin – мискин în kumică, miskīn - مِسْكِين în arabă (din arabic‎ul miskīn - مِسْكِين, moștenit din siriacul clasic meskēnā - ܡܶܣܟܸܐܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ‎, „mizerabil, nenorocit”, din akkadianul muškēnum - 𒈦𒆕𒂗, „plebeu, sărac”, care s-a transmis și ebraicului miskēn - מִסְכֵּן‎, „mizerabil” și prin aramaicul meskēnā - מִסְכֵּינָא‎ / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ‎ cuvântului məskin - ምስኪን în ge'ez, amharicului məskin - ምስኪን, lui mäskin - መስኪን în tigrină și lui miskin - ሚስኪን în harari);

❁ misero în italiană și în spaniolă, mizer în română (din italienescul misero, din latinescul miserum, acuzativul lui miser, „sărac, mizerabil, nefericit”);

❁ mohtaj - мохтаҗ în tătară;

❁ myrtar în turcmenă;

❁ mӕguir - мӕгуыр, gӕvzykk - гӕвзыкк, çybyrkъuх - цыбыркъух, хъuag - хъуаг în osetă;

❁ nabags, nabadzīgs în letonă (din vechiul slavic de est nebogŭ – небогъ, „sărac”, sau din njebóh - небог, njebóha – небога în bielorusă, cf. vechiului slavonic bisericeasc nebogŭ – небогъ);

❁ nevoiaș în română (din nevoie + -aș, nevoie din vechiul slavonic bisericesc nevolja - неволꙗ, din proto-slavicul *nevoľa);

❁ nélkülöző în maghiară;

❁ nincstelen în maghiară;

❁ nghèo, khó în vietnameză;

❁ otsil în maya yucatecă;

❁ paqir - пакъыр în kumică;

❁ paour în bretonă, pauper în dalmată, latină și română, pauper în engleză (din latinescul pauper, „sărac”), pauper, pover în romanșă, paure în provensală, paure, paura în occitană, pauvre în franceză și în normandă (din vechiul francez povre, cu ⟨o⟩ modificat în ⟨au⟩ după etimonul latin, moștenit din latinescul pauper, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poaru, pobaru, poberu, pòburu, poveru în sardă, pober în papiamento, pobre în catalană, galiciană, portugheză și spaniolă, poor în engleză (dublet al lui pauper, din medievalele engleze povre, povere, din vechile franceze și anglo-normande povre, poure, din latinescul pauper, din vechiul latin *pavo-pars, literal „devenind putin”, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poro, poaro, povaro, pore în valenciană, pouor în normandă, pourou în franco-provensală (savoyard), povar în mirandeză, povaro în venetă, pòv în haïtiană creolă, pôve în valonă, pöveo, poveru în ligură, povero în italiană, pòvero în napolitano-calabreză, pòviru, pòvuru, povru, puvureddu în siciliană, pòvr în piemonteză, povra în esperanto și în ido, povre în interlingua, povri în novială, povru în malteză, praube în occitană (gasconă, provensală), probe în aragoneză și în asturiană, puar, pùar în friuliană;

❁ pénztelen în maghiară;

❁ pór în maghiară;

❁ piitsoq, piillasuk în groenlandeză;

❁ pina, poti în sranan-tongoleză;

❁ pínqióng - 貧窮, 贫穷, pínfá - 貧乏, 贫乏, qióng - 窮, 穷 în chineză;

❁ pöfik în volapük;

❁ pōhara în maori;

❁ qashshoq - қашшоқ în uzbecă;

❁ reven în slovenă;

❁ sărac în română;

❁ sărman în română (din proto-slavicul *siromaxъ, eventual prin sârbo-croatul siromah), siròmāh – сиро̀ма̄х în bulgară, sârbă și sârbo-croată, siromašan - сиромашан în sârbă și în sârbo-croată, siromašan în croată, siromašen - сиромашен în macedoneană, siromašen în slovenă (din proto-slavicul *siromaxъ);

❁ seyrek în turcă și în azeră, herək - һирәк în bașchiră, sirek - сирек în cazahă, seyrek - сейрек în kârgâză, siräk - сирәк în tătară, seýrek în turcmenă, siyrak în uzbecă (din turcicul otoman seyrek - سیرك‎, „deschis, larg depărtat, țesut lejer, rar”, din proto-turcicul *sedrek, „lacună, rar, perforat”, de la *sedre-, „a fi rar, a avea intervale largi”, morfologic seyre- +‎ -k);

Cuvântul sărac în câteva limbi

❁ sinedi - синэди în nanai;

❁ sitmen - çитмен în ciuvașă;

❁ skurdus în lituaniană;

❁ suk - çук în ciuvașă;

❁ sutaf în kotava;

❁ szegény în maghiară (cu sinonimele földhözragadt, pór, nélkülöző, nincstelen, pénztelen, szűkölködő);

❁ tlawd în velșă (din medievalul galez tlawt, din proto-britonicul *tlọd, din proto-celtică *tlātis (comparați irlandeză medie tláith, „slab”, din proto-indo-europeanul *telh₂-, „a susține”);

❁ truagh în galică scoțiană;

❁ ubog – убог în sârbo-croată, ubog în slovenă, ubogi în poloneză (din proto-slavicul *ubogъ, „sărac”, compus din *u și adjectivul *bogъ, „norocos”, dar care ulterior are sensul în „(Dumne)zeu”; comparați cu *nebogъ, „sărac; fără noroc”);

❁ umjol - умӧль în komi-permiacă;

❁ ussel în sami de nord;

❁ vaene în estonă (din proto-finicul *vaivainen, „mizerabil”);

❁ varaton în finlandeză (din vara, „mijloace”, +‎ -ton, „-fără”);

❁ i varfër în albaneză (din precedentul vorfënë, din proto-albanezul *wɔrfana-, în cele din urmă din grecescul antic orphanós - ὀρφανός, probabil prin latinescul orphanus; comparați cu oarfãn în aromână și cu arhaicul românesc oarfăn);

❁ vargingas în lituaniană;

❁ wakcha în quechua;

❁ wawaf în kotava;

❁ wezalkalelu în araucană;

❁ willulli în aimară;

❁ xizan în kurdă;

❁ yoksul în turcă și în găgăuză, ýoksul în turcmenă, yoqsul în tătară crimeană, yoxsul în azeră [din turcicul otoman یوقسول‎, یوخسول‎, cu etimologia de suprafață din yok, „a nu exista”, + -sul; după Clauson (1891-1974), în forma anterioară yoksuz, a avut loc coruperea sufixului -siz, „fără”];

❁ zavallı în turcă (din turcicul otoman zevallı, zavallı - زواللو‎, زواللی‎ , din arabicul zawāl – زَوَال‎, „sfârșit, trecere”);

❁ züğürt în turcă și în tătară crimeană.

          Sărăcia în viață

          Moto: „Îşi cheamă fiul John şi-i dă povaţă:/ În lumea asta banul este tot -/ Un idiot bogat e domn pe viaţă,/ Un idiot sărac... e idiot.” (Sfat părintesc, de Pierre Lafont Cheri, traducere de Aurel Iordache)

Sărăcia se referă la un individ, la o zonă, la o localitate, la o regiune, la un județ, la o țară, la un grup de țări etc., într-o perioadă istorică dată. La un om, poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă, nu are posibilitatea să-și asigure, lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.

Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei localități, fiecărui județ, fiecărei țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune și după orânduirea socială.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe planetă pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu, în Germania, unde există valoarea procentuală de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei era calculată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro. Săracii! Ați citit undeva că Institutul Național de Statistică (INS) calculează așa ceva? S-a lăudat vreun partid sau vreun politician, Cîțu, Orban, Năstase, Klaus, ăsta de la AUR, Dragnea, Ciolacu, Șoșoacă cu așa ceva? Ați auzit vreun ziarist din presa de partid și de stat, chiar și de la Gâdea CNN să întrebe de așa ceva?

Alte cheltuieli nașpa (Libertatea, 07.02.2024)

Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru încălzire, îmbrăcăminte și alte necesități indispensabile traiului. Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.

Statisticienii ne bagă-n cap că sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.

Robert McNamara, om politic american, definea sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.

Se spune că în lume, aproape un miliard de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane sunt copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.

Circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, scumpită mereu, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare. De wc-uri în curte sau în grădină știm de pe la noi... Și nouă ne bagă ăștia contoare la calorifere, când deja s-a dovedit că sunt cam nașpa. Nici nu putem citi noi valorile! Oare ce firme și ale cui sunt care vor să citească consumul de căldură al fiecărui calorifer? Se mai transmite și altceva de prin casă? Am dreptul să optez? Toate companiile de stat sau clădirile administrative au așa ceva? Sediul palatului parlamentului are așa ceva?

O „bombă atomică” absolută în neoliberalism a fost lansată de laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz. El a anunţat că Europa de Est este de cel puţin două ori mai săracă decât ar fi fost dacă nu ar fi aderat la UE.

Acest lucru atinge brutal cel mai mare succes al globalismului și neoliberalismului – crearea celei mai mari economii unificate din lume - formată din 7 țări separate, dintre care unele au o monedă comună. „Europa de Est este marele ratat de la începutul secolului al XXI-lea.

În prezent, aceste țări plătsc 300-400 miliarde USD în fiecare an Occidentului şi în principal Germaniei”, a explicat Steinitz. Potrivit studiului - care pe lângă premiu, se știe că a prezis prăbușirea balonului dotcom, precum și criza din 2008 - deci potrivit lui, Europa de Est este într-o „prindere dominion”, tipică cunoscută încă din Imperiul Roman.

Acesta este modelul pentru o țară de colonizat: prin mituirea elitei sale. Romanii nu au cucerit doar zone pentru legiuni. Multe alte pământuri s-au unit în pace. Ei merg, mituiesc șefii locali și acei șefi devin guvernatori ai provinciilor romane. „Imperiul este în spatele tău, și odată cu el, poți colecta mult mai multe taxe decât înainte.

Ei bine, este o alianță a elitei cu imperiul pentru a mulge subiecții. Sistemul funcționează de secole. Metoda a fost aplicată și de Anglia în India, de exemplu, acolo maharaji locali au condus în numele reginei. Și apoi i-au supt pe oamenii obișnuiți împreună”, a explicat Stiglitz.

„Uite-așa procedează acum. Occidentul, dar mai ales Germania, mituiește elita locală prin fonduri euro. Elita aduce statul în UE, transformând aderarea într-o religie absolută, inclusiv represiunea împotriva oricui i se opune. Ieșirea se transformă în erezie. Și țara importată este aspirată prin alte mecanisme - cumpărarea monopolurilor locale, lanțuri comerciale, realizarea unor contracte nefavorabile pe termen lung care nu pot fi schimbate cu schimbarea puterii etc.” – explică Stiglitz. Noi am zice că Austria ne suge mai mult!

Cu mult timp în urmă, s-a scris despre o analiză CIA, care susținea că Europa de Est este absorbită brutal în timp ce aplaudă, „recunoscătoare” pentru fondurile europene. Omul de știință confirmă acum această informație. Eurofondurile și serviciile UE bine plătite pentru o mână de oficiali sunt „mita” plătită elitei. Noi am zice că și americanii ne iau banii, dar altfel...

În schimb, piața țării în cauză preia controlul și este mulsă în favoarea corporațiilor occidentale. Acest lucru se întâmplă prin electricitate, apă, încălzire, prin monopolul bunurilor occidentale impus lanțurilor comerciale, prin bugete locale mult mai mari și inaccesibile, pentru publicitate, marketing, buy-out-uri media etc.

Raportul dintre fonduri și piețele epuizate este mai mic decât 1:10. „Dacă Europa de Est ar părăsi UE şi ar opri această subvenţie masivă pe care o plăteşte Occidentului, ar putea fi de două ori mai bogată. Minim. Acest lucru ar relaxa societatea și ar reduce considerabil presiunea asupra emigrării, ceea ce este un alt mod de a o suge.

„Prin salarii mai mari, Occidentul recrutează cei mai buni specialiști din est, lărgind astfel restanțele” - a terminat laureatul Nobel. Nu zice nimic de armamantul american dat cu banii înainte pe mulți ani, ca la curve, de fondul Proprietatea din Româniaa condus de americani etc.

Partea a doua la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sarac-1

Articolul în fortmat pdf este la: Jocuri de cuvinte - sărac.pdf

Articolul poate fi citit online și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-sarac.html

NC

Jocuri de cuvinte - sărac

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sarac

          Săracul în expresii (pamflet)

         Moto: „Cum tot ce-aveam am cheltuit/ Şi-n viaţa mea-i acum prăpăd,/ Aşa sărac am devenit,/ Ca fug tâlharii când mă văd!” (Binele din rău, de Petru Ioan Gârda)

„Sărac și curat”, se spune despre cei care preferă să rămână săraci decât să se îmbogățească prin mijloace necinstite. Fiecărui politician îi place expresia și imediat te trezești cu marmoreanul Videanu, Năstase patru case, întrecut de unul cu șase, secretar general al guvernului Năstase cu vilă la Snagov, un fost președinte de partid PSD și bucătar cu castel între patru străzi, Geoană cu vizite la Sîrbu în noaptea preelectorală și dat în gât, cu ceasuri de la Vanghele date înapoi, dar nu la trecerea la ora de vară, cu nunta fiicei la castel în Italia, cu cumnatul bancher condamnat pentru corupție și fugit în Turcia, ba se mai vrea și președinte de țară, că e proamerican.

Gospodărie teleormăneană între patru străzi

Există lucruri „care reflectă sărăcia”, ca pensia medie pe țară pe bază de contributivitate, salariul minim, salariul mediu pe țară, venitul mediu pe individ pe țară, alte valori statistice, descoperind expresii ca „oraș sărac”, „țară săracă”, „țară sărăcită”, „sol sărac”, „teren sărac”, puțin productiv, neroditor, teren roditor vândut străinilor, Insula Mare a Brăilei cedată unui șeic arab și ce mai descoperiți.

Mulți politicieni, chiar puțin școlarizați, sunt „săraci cu duhul”, analfabeți funcțional. Că meditatorul golfist imobiliar, după unul șomer cu întrebarea „cine este generalul?”, a numit un matrafoxat arestat prin SUA, care nu știe cine i-a plătit școlarizarea în Iowa, apoi pe unul cu doctoratul plagiat, iar în final pe unul cu bacalaureatul întârziat. Și perorează despre „România educată”, recunoscând și de „România eșuată”. Unuia i s-a furat cartea de identitate, dar de fapt șmecherii îi căutau diplomele...

Coș sărac

Și toți ăștia ne țin „în sărăcie”, au și o „limbă săracă”, folosesc englezisme, expresia cea mai uzuală fiind „OK, Sir!”, adresată către Biden sau către orice politician american sau din UE! Mai există „sursă de lumină săracă”, pe care o plăteam italienilor, dar acum o vom plăti grecilor și tăt așe!

Care-l mai ține minte? „Săracul” Cîțu! Cercetat pentru vaccinuri!

Englezii au poor pentru sărac, dar și pauper. Se bucură de expresiile: being poor is a mindset („a fi sărac este o mentalitate”, adică având o mentalitate că nu te vei sătura niciodată de aproape tot), sinonim cu being poor is a state of mind („a fi sărac este o stare de spirit”); cash-poor („săraci de numerar”, poziția financiară în care cineva deține o mulțime de active, dar are puțini bani numerar la dispoziție, și ăia interziși de Ciolacu, că acum suntem obligați să plătim doar cu cardul, chiar și în Cuca Măcăii); poor as Job („sărac ca Iov”) sau poor as Job's turkey („sărac prrecum curcanul lui Iov”, adică extrem de sărac, aluzie la personajul biblic Iov, ale cărui averi și bunăstare au fost luate de Dumnezeu ca test al credinței); poor box (cutia milei”); poor man's black velvet („catifea neagră de bărbat sărac”, numele unui „cocteil de bere pentru omul sărac”); poor man's butter („untul săracului”, adică margarina); poor man's cake („prăjitura săracului”, prăjitură săracă în componente, din al doilea război mondial; și mama ne făcea doar gogoși uneori, iar cozonac doar de Paște și de Crăciun); poor mouth sau poor-mouth („săraca gură”, gură de cață, care vorbește de rău pe cineva); poor old („bietul bătrân”, descrie pe cineva pentru care simțim simpatie, milă sau compasiune; e valabil pentru majoritatea pensionarilor români) etc.

Francezii au pauvre pentru sărac, substantiv și adjectiv (vezi „pauvre”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012).

De la pauvre au derivat alte cuvinte, cuvinte compuse sau expresii, precum: appauvrir („a sărăci”); appauvrissement („sărăcire”); gaz pauvre („gaz sărac”, ne păcălesc cu aer); mélange pauvre („amestec slab”); métal pauvre („metal sărac”, elemente chimice ale blocului p din tabelul periodic caracterizate printr-o temperatură de fierbere semnificativ mai mare decât cea a metaloizilor din aceeași perioadă, dar mai mică decât cea a metalelor de tranziție, în ceea ce privește fuziunea lor, precum și printr-o electronegativitate mai mare și o ductilitate mai mare, cu excepția aluminiului).

Mai erxistă P.C.D.F. (1914-1918, abréviation de pauvre couillon du front ou pauvre con du front, prescurtare pentru „bietul ticălos din față, soldatul din linia întâi”); parent pauvre („rudă săracă”); paupérisme („pauperism”); pauvre comme Job („sărac ca Iov”); pauvre comme la gale („sărac ca râia”, în Québec); pauvre de („săracul de ..”, ascultă Pauvre de moi!, „săracul de mine”, Georges Brassens, la https://www.youtube.com/watch?v=0nTMApxJBbA);

pauvre diable („bietul diavol”, familiar om sărac); pauvre en graisse (sărac în grăsime); pauvre hère („om sărac”); pauvre monde („lume săracă”); pauvre sire („bietul domn”, un om fără putere, fără considerație, fără abilitate); pauvre type („bietul băiat”); pauvret („sărac”); pauvreté („sărăcie”); pauvrement („sărăcăcios”„); pays pauvre (țară săracă”); rime pauvre („biata rimă!”); travailleurs pauvres („muncitori săraci”) etc. Săracii sau bieții francezi! I-a scos în lume Victor Hugo cu Mezerabilii...

Nemții au arm și armselig pentru sărac (dacă știi germana, vezi „arm” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, „arm” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon și „arm” în Duden online; știi, „love story!”, nu știi, „I`m sorry!”).

Au apărut mintenaș: bettelarm („prea sărac”); abgasarm („emisii reduse”); alkoholarm („sărac în alcool”); blutarm („anemic”); CO2-arm („sărac în bioxid de carbom”); fettarm („anemic”); gefühlsarm („sărac în sentimente”); geräuscharm („zgomot redus”); handlungsarm („lipsit de acţiune”); holzarm („sărac în lemn); kalorienarm („sărace în calorii”); koffeinarm („sărac în cofeină”); menschenarm („oameni saraci”); nebenwirkungsarm („efecte secundare scăzute”); niederschlagsarm („sărac în precipitații”); nikotinarm („sărac în nicotină”); rauscharm („zgomot redus”); regenarm („săracă în ploi”); rohstoffarm („sărace în materii prime); schadstoffarm („sărac în poluanți”); schneearm („sărac în zăpezi”); spannungsarm („tensiune mică”); vibrationsarm (vibrație scăzută”); vitaminarm (sărac în vitamine); waldarm (sărac în păduri); zuschauerarm („sărac în spectatori”) etc.

Arm

Rușii, cei cu „operațiunea specială”, au adjectivul bednyj – бедный și substantivul bednyak – бедняк pentru sărac. Igor revine pentru substantiv, scriindu-mi că derivă din adjectivul bednyj – бедный, din beda - беда, „sărăcie; necaz”, din proto-slavicul *běda (Происходит от прил. бедный, из сущ. беда, из праслав. *běda). Precizează că a folosit dicționarul lui Vasmer (Использованы данные словаря М. Фасмера). A folosit dicționarul lui Vasmer.

Au apărut apoi, de exemplu: бедная семья („familie săracă”); бедные кварталы („apartamente sărace”); попавший в беду („prins de sărăcie”); бедный родственник („rudă săracă”); новые бедные („cu dispariția URSS, noii săraci”) etc. Bun cunoscător al limbii ruse, că nu e a lui Lenin, Stalin, Gorbaciov sau Putin, ci mai ales a lui Ceaikovski, Mendeleev, Turghenev, Tolstoi, Repin, Pușchin, Cehov, Esenin, Gorki ș.a., cunosc pe dinafară destule proverbe și zicători (пословицы и поговорки).

Cu sărăcia asta, reținem: бедному везде бедно („săracii sunt săraci peste tot”); бедному все в глаза дует („în ochii săracului poți vedea totul”); бедному да вору — всякая одежда впору („săracului și hoțului – li se potrivește orice haină”); бедному жениться — и ночь коротка sau как бедному жениться, так и ночь коротка („sărac că se însoară – noaptea îi este scurtă”); бедному зятю и тесть не рад („ginerele și socrul săraci nu sunt fericiți”); бедный знает и друга, и недруга („omul sărac își știe și prietenul și dușmanul”); бедный молодец честью богат („omul sărac este bogat în onoare”); бедный песни поет, а богатый только слушает („săracul cântă, bogatul doar ascultă”); богатый как хочет, а бедный как может („bogatul cum vrea, săracul cum poate”) etc. Sunt valabile și pe la noi. Despre operațiunea lor am tot scris (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun-2). Că rușii se cam luptă cu americanii pentru bronya iz obednennogo urana - броня из обедненного урана, adică „blindaj cu uraniu sărăcit”, așteptându-se confruntarea tancurilor (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc) în poligonul Ucraina. Americanii refuză trimiterea acolo a tancurilor de ultimă generație, să nu li se afle secretul.

          Scriitorii văd sărăcia și săracii

          Moto: „Obiceiul nu şi-l pierde/ Iese des la "iarbă verde"/ Şi-ar putea să mai trăiască/ De s-ar învăţa să... pască!” (Tranziţie şi sărăcie la român, de Nichi Ursei, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)

Poezia lui Eminescu Împărat și proletar nu mai există în manuale. Noi am avut-o în manuale, eu unul am îvățat-o „pe de rost” sau „pe dinafară”, cu profesori care au analizat-o corect. Cum săracului i se zice și mizer, cred că cei de seama mea își amintesc versurile dinspre final („Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!”).

Dacă Sbiera scria de un om sărac („Era odată un om sărac, sărac... n-avea nici casă, nici masă.”), săracii lui Ispirescu erau flămânzi („Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă.”).

La Vasile Alecsandri un erou era „Voinicel și sprintenel,/ Dar sărac ca vai de el.”, iar altul se dorea cinstit („Mai bine să fiu sărac și curat, decât bogat și hulit de lume.”).

Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu studia folclorul ardelean, constatând exprimarea dorinței unei fete („Dă-mă și dup-un sărac,/ Numai să trăiesc cu drag.”) sau despre vaietul unuia dus departe. („Săraci ochișorii mei,/ Multă lume văz cu ei,/ Dar nu văz oameni de-ai mei.../ Sărac piciorușul meu/ De te-ai vedea-n satul meu!”). Parcă ar fi acum badantă în Italia... Eroii lui Coșbuc au scăpat de sărăcie („De-acum vor fi și ei bogați.../ Și vor avea și ei ce da/ Săracilor de-acum.”).

În Desculț, roman publicat de 16 ori în România și de 36 de ori în alte țări, Zaharia Stancu scria despre săraci și despre terenul neproductiv, neroditor („Pământul de pe dealul Stănicuțului e sărac, dă roade puține.”). Acum UE obligă fermierii să lase pârloagă 6% din terenul arabil deținut...

Alt prozator titan a fost Mihail Sadoveanu. A scris romanul Neamul Șoimăreștilor, a cărei acțiune se petrece la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei în Moldova a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615).

Desculț

Sursa principală de inspirație a romancierului a fost Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace al cronicarului Miron Costin (1633–1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Sadoveanu scria despre haraciul care se dădea înaltei porți ( „Turcului nu i-i atât de Tomșa, cât de lâna pe care o tunde de pe săraca țară ca de pe-o oaie.”).

Coșbuc știa bine expresiile „săracul (sau sărac) de mine”, „bietul de mine” (de tine, de el, ....) etc. și le-a folosit în poeziile sale („Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi?/ Că ce ți-e drag, tot drag rămâne!/ – Eu nu zic ba!/ Dar uite, joi/ Ni-e nunta, dragă, e ca mâne/ – Tu cum să joci?/ Sărac de noi!/ Să stai la masă-ntre bătrâne.)”.

Englezii cu ale lor poor și pauper, au scris despre săraci. Încă din 1593, un autor anonim, în Viața și moartea lui Iacke Straw […], Actul I, scria: „Anglia a ajuns într-o astfel de etapă în ultimul timp, că oamenii bogați triumfă să-i vadă pe săraci cerșind la poarta lor.” (England is growne to ſuch a paſſe of late, that rich men triumph to ſee the poore beg at their gate. [1593, anonymous author, The Life and Death of Iacke Straw […], Act I]).

Ajungem la francezi, cu al lor pauvre, care apare în franceza medievală, moștenit din latinescul pauper, care a dat povre în vechea franceză, până în secolul al XVI-lea. Prin 1888 aflăm deja de pauvre de la Contesa de Ségur, care descrie un han: „Dar când le-a cumpărat? Și cu ce? Spunea mai devreme că este sărac, că nu are bani.” (Mais quand donc les a-t-il achetées? Et avec quoi? Il disait tantôt qu’il était pauvre, qu’il n’avait pas d’argent. [Comtesse de Ségur,  L’Auberge de l’Ange-Gardien, 1888]).

Un roman aparte este Mizerabilii, scris de Victor Hugo, una dintre capodoperele umanității, o autentică fresca socială si cel mai celebru roman semnat de autor. Cartea expune viața si interacțiunile dintre numeroase personaje, aventurile protagonistului Jean Valjean, impactul acțiunilor sale. Sunt analizate si natura binelui, răului, legii în această poveste emoționantă. În roman antagonismul sărac – bogat e la el acasă.

În jurul primului război mondial, aflăm de la Octave Mirbeau cu ce salariu se credea sărac un om: „Soția mea și-ar fi dorit să fie bogată, dar acum eram sărac, cu micul meu salariu de două mii de franci.” (Ma femme aurait désiré être riche, et voilà que j’étais pauvre, avec mes petits appointements de deux mille francs. [Octave Mirbeau, La tête coupée, „Capul tăiat”]).

Sărac poate fi și un popor. Dăm un text al lui Émile Thirion, despre politica de la sat, ca să vedeți că istoria se repetă, mereu plătind cei săraci: „În plus, ceea ce este specific politicii istoriei sacre este că, ori de câte ori o figură proeminentă face ceva greșit, oamenii săraci sunt întotdeauna cei care suferă.” (D’ailleurs, ce qui est particulier à la politique de l’histoire sainte, c’est que, chaque fois qu’un personnage marquant fait quelque chose de mal, c’est toujours le  pauvre peuple qui écope. [Émile Thirion, La Politique au village, Fischbacher, 1896, page 131]).

Eine armselige Hütte (o colibă ​​săracă, vezi la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bordei-si-coliba)

Nemții folosesc arm, atât în Germania, cât și în Austria sau prin împrejurimi. Michael Ringel, în Adevărul - Înțelepciunea de aur, scria la 23 februarie 2013: „Postul ca proces de purificare - ce plictiseală jalnică!” (Fasten als Reinigungsprozess - was für ein armseliger Stumpfsinn! [Michael Ringel: Die Wahrheit - Güldene Weisheiten. In: taz.de. 23. Februar 2013, ISSN 2626-5761, URL, accesat la 20.10.2023]).

Lion Feuchtwanger, în romanul Succes, scria în 1930, tradus în 1993: „Directorii și consiliile instanțelor de stat, acești triști vorbitori tehnici, aceste vite înflorite, cât de săracă era distracția lor.” (Die Landesgerichtsdirektoren und Räte, diese traurigen Fachsimpel, diese blühenden Rindviecher, wie armselig ihre Gaudi war. [Lion Feuchtwanger: Erfolg. Aufbau-Verlag, Berlin 1993 [1930], Seite 320]).

Trecem la ruși, cu ale lor bednyj – бедный și bednyak - бедняк. Este interesantă o caracterizare a lui Napoleon de către A. T. Avercenko: „Ne putem imagina cum râdea Napoleon în liniștea biroului sau a cortului său de campanie, împărțind tronuri și regate în dreapta și în stânga rudelor sale sărace.” ( Можно вообразить, как смеялся в тиши своего кабинета или походной палатки Наполеон, раздавая направо и налево своим бедным родственникам троны и королевства.  [А. Т. Аверченко, «Наполеон-император», 1909 г, «Всеобщая история, обработанная „Сатириконом“», Викитека]).

Rușii au și sinonime, ca неимущий, малоимущий, нищий, небогатый, нуждающийся, малообеспеченный, необеспеченный (sărac, nevoiaș, cerșetor) etc.

          Sărac în onomastică

          Moto: „Şi azi, la fel ca în trecut,/ Trăim cu toţi ca nişte fraţi:/ Poporul e sărac vândut/ Iar şefii-adesea cumpăraţi.” (Fraternitate, de Gheorghe Pătraşcu, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

Cuvântul a generat și nume de locuri sau toponime. În Iran există în provincia Hormozgan, districtul Ahmadi, un sat denumit Pur, romanizat și ca Pūr sau Poor, cunoscut și ca Pūr Aḩmadī, în persană پور.

După recensământul național din 2006 existau 311 lucuitori în 89 de gospodării. La ultimul recensământ din 2016 existau 366 locuitori în 127 gospodării [De la cei ce au contribuit la harta „liberă”, OpenStreetMap (8 September 2023). Vezi „Pur, Hajjiabad County" (harta). OpenStreetMap. Accesat la 10.11.2023].

În statul Virginia din SUA exită Muntele Sărac, Poor Mountain. Tot pe acolo există și Valea Săracă, Poor Valley, întinsă în statele Tenesee (Grainger County, Hawkins County, Hancock County) și Virginia (Scott County, Washington County și Smyth County) [Pentru a vedea cum stau alții cu digitalizarea în geografie, pe când la noi „se doarme liniștit”, vezi U.S. Geological Survey Geographic Names Information System: Poor Valley].

Trecând la nume de oameni, amicul amiral Bill se laudă cu un ofițer din marina militară, Charles Henry Poor (1808–1882), un astronom, Charles Lane Poor (1866–1951), un bancher președinte de bancă Edward Erie Poor (1837–1900, National Park Bank), un general american, Enoch Poor (1736–1780) și cu mulți alții.

Îmi amintește și de două formații rock, una americană (The Poor, american band, din Los Angeles, formată din foști membri ai lui Soul Survivors) și una australiană (The poor, australian band, formată în 1986, inițial ca The Poor Boys, „Băieții săraci”, în Darwin). Persoane cu bumele de familie Poor există și în rețelele de socializare. Căutați-i!

Dora, Vicky și Mula Sărac vă salută!

Henriette, Ibrahima și Sidonie Sărac vă salută!

Slavii Valeriu, Alexandru, Serghei și Vova Sărac vă salută!

Florin, Ionuț, Tina și Denisa Sărac vă salută!

          Salarii de săraci

          Moto: „De-aş întoarce-a vieţii roată,/ Eu m-aş face pantofar/ Şi-aş croi pingica toată/ Din obraz de demnitar!” (Când ţara se zbate în cea mai cumplită sărăcie, demnitarii din Parlamentul României şi-au votat mărirea salariilor, de Liviu Sergiu Manolache, din Flori de mătrăgună, 2003)

Iată că un site al Uniunii Europene publică salariile medii impozabile (https://www.euronews.com/business/2023/11/24/switzerland-and-iceland-highest-payers-across-the-eu-and-eea) ale țărilor europene. Elveția și Islanda sunt două dintre cele mai bine plătite țări din UE și SEE, în timp ce Bulgaria și România au cele mai mici salarii. Și ne povestesc că reglementările UE de muncă sunt, în general, destul de puternice, cu accent pe condițiile individuale de muncă și drepturile muncii, dreptul la informare, legile antidiscriminatorii și securitatea locului de muncă.

Dar când vine vorba de salarii în statele membre ale UE, există încă variații semnificative, în funcție de o serie de factori, cum ar fi legislația muncii, cererea, inflația și nu numai. Potrivit Eurostat, în 2022, salariul mediu anual a variat de la 106.839,33 EUR în Elveția la 12.923,66 EUR în Bulgaria.

Așa că, fraților, cei mai bine plătiți salariați ai unor țări în 2022 au fost Elveția (5.569 EU/ lună), Islanda (3.377 EUR/lună), Luxemburg (3.699 EUR/lună), Norvegia (3.442 EUR/lună) și Belgia (2.463 EUR/lună), în timp ce cele mai mici salarii au fost în Bulgaria (822 EUR/lună), România (958 EUR/lună), Croația (814 EUR/lună), Ungaria (1.073 EUR/lună) și Polonia (1.291 EUR/lună).

Dar mai bine priviți harta cu salariile medii lunare. Că se miră românul de salariul mediu brut lunar de 958 euro, dar majoritatea salariaților e plătită cu salariul minim pe economie, adică 3.300 lei, recte cam 660 EUR.

Dar după ce se rețin impozitul și contribuțiile de asigurări (contribuție pensii 825, contribuție sănătate 330, impozit 149, total rețineri 1.304, https://www.calculatorvenituri.ro/#detaliicalcul), omul primește 1.996 lei ca salariu net…

Salariile medii în șările eeuropene în 2022

Meditație adâncă

Săraci sau bogați, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cuiva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu, că sărăcia lui și sărăcia ei fac sărăcia lor!

Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - sărac.pdf

Întregul rticol oate fi citit online și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-sarac.html

NC

Jocuri de cuvinte - horoscop

Geografie lingvistică

           Horo(r)scop

         Moto: „Lumea e o ghicitoare, al cărei cuvânt îl află numai aceia care nu-l caută, fiindcă n-au vreme pentru ghicitori.” (Nicolae Iorga, din Cugetări)

Recent fu acceptată ca ocupație în lista de ocupații a ministerului muncii „numerolog”. Analist în sisteme informatice geografice există? Că l-am propus de când predam la universitate. Horoscopist există? Cătinel facem un stop, cu un precis scop, chiar la horo(r)scop, un fals pentru mângâiat timpanele și retinele, la noi provenit din franțuzescul „horoscope”, adică prezicere astrologică a destinului fraier(it)ului după poziția stelelor la nașterea dumnealui (sursa: MDA2, 2010), ghicirea viitorului, a prezentului, că perfectul compus, imperfectul și mai mult ca perefectul sunt deja cunoscute.

Am moștenit cuvântul horoscop din cuvântul francez horoscope, moștenit din cuvântul latin horoscopus, împrumutat „gratis” din cuvântul grec antic hōroskopos - ὡροσκόπος, derivat din hōra - ὥρα, „oră, timp”, și skopos - σκοπός, „observator, spectator”.

         În câteva limbi horoscop se traduce prin:

֎ agoroskop - агороскоп în abhază;

֎ biểu tử vi în vietnameză;

֎ burç în turcă și Bürclər în azeră (din turcescul otoman برج‎ - burc, „zodiac, constelație, turn”, din arabicul بُرْج‎ - burj, din siriacul clasic ܒܘܪܓܐ‎ - burgāʾ, „turn, columbariu”, din vechiul grec πύργος - púrgos sau latinescul burgus, acesta din proto-indo-europeanul *bʰerǵʰ- - înalt”; comparați cu englezul borough – „târg”);

֎ fal în turcă (din arabicul faʔl – فَأْل‎, bun augur);

֎ Genituram în latina veche (acuzativ feminin singular al lui genitūrus, participiu viitor activ al lui gignō, succesiv din proto-italicul *gignō, din proto-indo-europeanul *ǵíǵnh₁-, de la *ǵenh₁-; cognat cu vechiul grec γίγνομαι - gígnomai, „a lua ființă, a se naște, a lua locul”);

֎ goroskop - гороскоп în cazahă, cecenă, ciuvașă, erzia, iakută, mokșa, rusă și tadjică, goroskop în turcmenă și în uzbecă, haraskop – гараскоп în bielorusă, horoscoop în estonă, frizonă și neerlandeză, horoscop - хороскоп în bulgară, horòscop în catalană, Horoscop în germană, horoscop în română, horoscope în engleză și în franceză, horoscópio în portugheză, horoscopium în latină, horóscopo în galiciană,portugheză și spaniolă, horoskoop în afrikaans, horóskoop în limburgheză, horoskooppi în finlandeză, horoskop - гороскоп în ucraineană, horoskop - хороскоп în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, horoskop - հորոսկոպ în armeană, Horoskop în luxemburgheză, horoskop în bosniacă, cehă, croată, daneză, feroeză, indoneziană, islandeză, javaneză, malai, norvegiană, poloneză, slovacă, slovenă, sorabă de jos, sorabă de sus, suedeză, sundaneză și turcă, horoskopas în lituaniană, horosḳoṗi - ჰოროსკოპი în gruzină, horoskopo în bască, esperanto și ido, horoskops în letonă, horoskopyo în cebuano, horosukōpu - ホロスコープ în japoneză, horoszkóp în maghiară, horosсopu în corsicană, oroscòp în occitană, oroscopo în italiană, oròscopo în venetă, oroskópio – ωροσκόπιο în greacă, oroskopju în malteză, uro̍scupu în monegască (în cele din urmă toate din grecescul antic hōroskópos - ὡροσκόπος, de la hṓra - ὥρα, „orice timp limitat”, + skopós - σκοπός, „observator”);