Blog

Ilie urcă alene spre casă tot salutând în dreapta şi-n stânga pe cei ieşiţi prin curţi cu treburi.

Veşnic pe banca lui, Benet învârte între degete o proteză dentară. Buzele îi sunt uşor umflate şi un firicel de sânge i se prelinge pe barbă.

- Ce faci,

Unii, mai norocoşi, şi-au găsit de lucru mai spre centru, unde oraşul colcăie de lume şi prosperă, acolo unde construcţii de tot felul cresc precum iarba în spaţii ce păreau imposibile altădată. Acolo se fac bani mulţi care ajung în unele buzunare. R

De o vreme, Tudor şi-a făcut un obicei din a se prezenta la ore matinale în faţa porţii lui Marcu. Azi a întârziat, din motive bine întemeiate.

Copiii lui Marcu s-au deşteptat mai devreme ca de obicei. Marian a şi luat poteca împreună cu un prieten, i

 Marcu scoate caseta din cutia de protecţie şi o bagă într-un plic pc care îl închide. Prinde plicul în pumn şi aşteaptă răbdător privind prin parbriz către cele trei maşini.

Tudor nu are stare:

- Ăştia nu au de gând să plece nicăieri.

- Cu atât mai bin

Încet şi chinuitor, timpul trece totuşi. Afară plutesc fulgi nehotărâţi, încercând să lege prima zăpadă.

Marcu are ochiul drept eliberat şi se poate mişca în voie prin salon şi pe culoar. Ar vrea să-şi omoare timpul citind ceva, dar nu poate. Este sup

Urechea stângă începe să-i sune. Aude clar nişte sunete care par a fi semnale Morse. Încearcă să descifreze ceva şi reuşeşte să recunoască nişte litere, dar fără a le putea lega în cuvinte. Mai apoi, sunetele se transformă în muzică.

Se înspăimântă. T

În timp ce Marcu şi Tudor se invită reciproc să facă un act de sacrificiu, cei din jeep-ul roşu audiază prima casetă încremeniţi în galerie:

„Ascultaţi şi nu încercaţi să faceţi ceva, s-ar putea să agăţaţi vreo grenadă. Treaba-i simplă: vrem 13 mii de

Sfârşit de an 1997. Bosnia. Baza auxiliară NATO.

Două maşini de teren părăsesc baza cu o misiune obişnuită de curierat. Cei opt bărbaţi din maşini au de străbătut un drum cam stricat, dar destul de cir­culat şi atent controlat. Teoretic, un drum lipsi

Mia rămâne pentru un timp singura responsabilă de bunul mers al afacerilor. Ceilalţi patru sunt purtaţi de maşina lui Tudor, condusă de Lică, spre nord, către târgul de baştină din frumoasa Bucovină. Sosirea lor nu stârneşte curiozitatea nimănui. Oam

Presupunerile celor doi sunt foarte aproape de adevăr.

Pădurarul locuieşte la ieşirea din pădure, spre păşunile alpine, într-o cabană construită pentru muncitorii sezonieri ce curăţă terenul, dar şi pentru culegătorii care adună cantităţi mai mari de

- Să ne pregătim, Tudore, a plecat toatâ lumea. Nu mai vine nici dracu’!

- Chiar toţi?

- Toţi. Şi pădurarul a urcat la deal, de unde o fi venit, iar dacă mai e vreun rătăcit, n-ar avea curajul să intre în hrubă de unul singur, ba, se va grăbi să iasă l

Marcu încearcă să-i domolească:

- Uşurel, copilaşi, că nu dau turcii! Dacă eraţi aşa de hămesiţi, de ce n-aţi venit mai repede?

- Ăştia micii au miorlăit tot timpul că-i dor piciorele, îi explică unul dintre băieţandri. Am stat şi într-un afiniş o grăm

Acasă, Marcu este întâmpinat de fiica sa, Tiţa pentru maică-sa şi Biţu pentru el. Fata îl opreşte în poartă:

- Tati, ce sunt astea?

Îi intinde ceva în care Marcu recunoaşte două tuburi de la cartuşe de vânătoare.

- Unde le-ai găsit?

- În mina părăsită. A

Pentru Marcu, Tudor este prea superficial, comod, nu cine ştie ce creativ şi cu tendinţa de a merge pe calea cea mai uşoară. Trebuie multă mun­că de lămurire ca să priceapă cum stau unele lucruri.

Marcu sună la uşă îndelung până să audă mişcări din in

În curte, Lică trafichează cu proprietarul închirierea bărcii. Din poartă, Marcu face inventarul acareturilor. Nu are multe de consemnat: două magazii cu acoperişul într-o apă îndeplinesc rolul de locuinţe pentru două familii, după cum avea să afle m

Marcu se urcă în trenul de navetişti, urmând ca la Mărăşeşti să-l prindă pe cel de la Bucureşti către nordul Moldovei.

Aglomera­ţia din tren îl ţintuieşte până la Tecuci. De aici trebuie să fie atent unde coboară. I s-a întâmplat, mai demult, pe acela

Pentru Marcu noaptea pare îngheţată în timp. Aţipeşte şi se trezeşte aiurea. Deşteptătorul îşi face datoria şi îl scapă de chin.
Soţia încă doarme, dânsa pleacă mai târziu şi trebuie să-i lase ceasul pregătit.
Se ridică din pat şi se pregăteşte de pl

Se face ora nouă până când proviziile şi echipamentul de plajă ajung în portbagaj, iar copiii somnoroşi sunt urcaţi în maşină Astfel preparaţi, o pornesc la vale, spre digurile Dunării.

Imediat ce trec de calea ferată, Lică opreşte în dreptul unei con

După ce adună muncitorii de la punctele de lucru, şoferul culege de pe traseu şi alţi navetişti: medici, profesori, funcţionari. Astfel, autobuzul, deşi convenţie, este plin ochi de călători ocazionali. Aceşti amărâţi sunt defavorizaţii navetei, neav

Ieşim buluc, mai să rupem poarta liceului şi ne împrăştiem stânga-dreapta pe trotuare, buimăcind trecătorii.

Bucurie mare, ce mai!

De mâine începe vacanţa de vară.

S-a terminat cu teroarea programului impus împotriva voinţei noastre. Cu sau fără corigen