Blog

Vă mai este teamă de câţi pereţi

Sunt între pereţii

În care v-aţi adus marea, nisipul,

Pene de pescăruşi şi un pumn de scoici

În care să ghiciţi

Câte nopţi albe mai se  numără până când

Va veni vara aceea în care ploile vin singure,

În care umbrele salcâmu

Stupefacție
de Gabriela Mimi Boroianu
18.08.2020

Cine ești de mă torci ca pe caier,
Trecându-mă iar și iar chinuit
Printre degete, sânge și vaier
Fir de patimă pe-un fus răsucit?!

Cine ești de mă fierbi ca pe apă
Sub un soare torid în deșert,
Ca iubi

 Expresia universală a naturii în forma ei cea mai pură  dar extrem de puternică și semnificativă este lumina, lumea ca lumină .

Ea nu este un revers logic al întunericului ci este existența reală , efectivă, dinamică. Rostul ei este de a evidenția f

Cum cântă vântul şi-i dansează
Tot câmpul înflorit de maci!
Gingaşa floare, ea visează
Cum îi spui versuri, deşi ...
- Taci!

Motto

         Dumnezeu  a creat oamenii,  oamenii au creat artele.Artele frumoase sau belle -artele ar putea fi un pleonasm, pentru că antonimul ar fi arte urâte ? Când unei discipline i se pretind performanțe cât mai înalte, i se spune artă .Artele

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă

lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,

în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă

dulăii neuitării legaţi de gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul nici nu ştie

că visurile-ntoarse pe aripi de mister

vor fi pe veci

                Gleznele au o individualitate precisă. Acționează împreună cu picioarele dar, ele evidențiază actul de mers mai mult decât tălpile.  Deplasarea înseamnă avânt și zveltețe. Acestea sunt calitățile gleznelor. Avântul, agilitatea, supleț

            În capitolul anterior am vorbit succint despre acest limbaj, urmând a îl dezvolta în capitolul prezent. Șansa vieții mele s-a numit Facultatea de  Teologie Ortodoxă,  între anii 2004-2008 când eram și foarte bolnav. Profesorii pe care i-

Printre umbrele serii neliniștite,

se lasă amurgul peste casă,

Am în suflet gânduri pierdute,

lângă un ceai înflorit pe masă.

Vara cu pas liniștit se plimbă,

printre ramuri vântul cald trece,

În parc nimic nu se schimbă,

un gând  din tăceri se-ntoarce.

Cân

Plătim păcate rămase moştenire

Cu greutatea unui adevăr postum,

Ne recunoaştem umbrele pe drum

Când ne imploră dramul de iubire,

Din praf să le săltăm măcar o palmă

La judecaţi ce încă mai au vamă,

Noi între drepţi încovoiaţi de fapte,

Noi resemnaţii lup

Se scurge fără rost această vară,

tu încă mai visezi că suntem amândoi,

dar amintirile încep să moară

pe malul râului, sub plopii tot mai goi.

Rafalele de vânt, dezlănțuite,

alungă frunzele căzute din castani

sub băncile-ncărcate cu ispite,

rămase-n neuitar

 TRATAREA SUBLIMĂRII DE PSIHANALIȘTI ȘI PSIHOLOGI. REVEDERE TEOLOGIC. TIMPUL CA MIȘCARE DE IUBIRE A OMULUI,  RĂSPUNS LUI DUMNEZEU - I

 Identificarea mișcării cu omul, cu persoana este firească. Ea nu este decât mișcare spre Dumnezeu a sufletu