azi mi-am scos inima din piept 
 doar pentru câteva secunde 
 în care m-am lipsit de ea 
 doar câteva secunde... 
  
 am așezat-o ln palme tale
 iubito
 pentru ai simți bătăile
 și căldura
 unica căldură... 
 
 te rog să-mi prețuiești inim

Cine ești tu, străine,

captiv în trupul meu?

Ești prizonier

sau paznic de vise

sau doar ecoul

a ceea ce am fost

și am crezut că sunt?

Corbii bat clopotul.

Un pas și încă un pas...

mă sorb rădăcinile,

vor inima și carnea picioarelor

care calcă pe ele.

Deschide f

Draga mea, cât de mult te iubesc…

Te ador, te vreau, mă chinuiesc.

Cu sufletu-mi  aproape, eu departe,

O vreme și o cale ne desparte.

Simt căldura Ta, în raze de soare,

În inimă tristețea-i, când mă doare…

Simt suflarea Ta, în freamăt de frunze,

În m

nu poți spune tu

muritorul de rând

cu mâna pe inimă

că ai așezat ultima piatră la temielia acestui edificiu

de rugăciune al omului singur

denumit Gând

doar preoții mincinoși mai susțin că există repere de necontestat

ca niște borne kilometrice

de unde-ar înc

- Fericire pe unde umbli la ivirea zorilor
când acestea lăcrimează de ziuă şi simt
cum razele soarelui le mângâie pe creştetul
unor clipe ce stau la pândă de după o perdea
groasă şi invizibilă ochiului uman care
oricum nu vede decât ce vrea el?

Nici când

Domnilor ce păcăleală

România nu se scoală

ceva mă ține ferecat între zidurile temii

atunci când îmi desfac  gândurile

precum niște aripi uriașe de vultur

toate declarațiile mele de dragoste se întorc de fiecare dată

la capătul pistei

ca un avion cu reacție care nu se poate desprinde de sol

nu mă a

Ține-mă de mână unică poetă
și arată-mi propiu-ți anotimp
cu metafore de poezie certă
ce îmi dau prilej ca să te simt.
Scrie-o poezie pentru nemurire
ilustrându-ți propiul simțământ
cu pasinea-ți ce desigur știe
cum să cucerească al meu gând.

Ține-mă d

Sub crengile goale ale bătrânului tei,

din gând un zâmbet se desprinde,

Mă privești lung și-mi spui ce vrei,

se zbuciumă vântul, geamul se închide.

Prin pașii clipelor tremură o adiere,

toamna lipește de noi petice zdrențuite,

Sub crengile goale este multă

am
1001 de motive
să nu fiu fericit
de ce-aș fi
Tudor Arghezi

nu înțeleg de ce trec mereu cu privirea peste unele lucruri

ca și când n-ar fi

nu cred că îmi aparține această alegere

toate lucrurile trebuie să existe în orice bagaj de călătorie

nu poți zâmbi dimineților dezbrăcate de rouă

fără să-ți trezești sufletul

Erai mai frumoasă decât o părere
Tu Esența negațiilor
A tot ce am iubit și am respins
Și chiar mai dulce de atât.
Erai un anotimp în patru nuanțe,
Cea căreia îi strigam
Toamnă, venerată Doamnă!
O primăvară lăsată în secret
Sub talpa unui pas de iarnă

Cât de frumosă-i ploaia

în serile cu stele

cad stropi din spațiu

și-n suflet, mângâiere

a câmpului mireasmă

visez să o respir

sub razele de lună,

cu suflet de copil

a nopții aripi prind atunci să crească

când ochii mei privesc

la casa părintească

 simțeam

... și Zeus nu putea avea răbdare

spre a se duce la mioare

Îl digera tătuțul

Cronos

Tartarul exploda de nerăbdare

Cronos

Își vomita copiii

pe plaja însângerată de Uranus

Afrodita, cu pretenții calcă spume

și deodată!

imperiul de Muze copulează Pangaea!

Oceanul

trosnesc în gura sobei amintirile nearse

aburind ferestrele înghețate ale sufletului

atât de încercate de vânt

cămara uitării e plină de vreascuri uscate

rămase de anul trecut

puțin îmi mai pasă de crivăț acum

îmi pot savura

în sfârșit

cafeaua în liniște

și ț

Deși sănătatea lui Ițenco nu se deteriora vizibil, acesta acuza felurite dureri ale organelor interne secondate de migrene și stări depresive. Punea toate acestea pe seama cancerului la prostată și, de câte ori avea un presentiment sau un vis mai sum

PETER USTINOV

Peter Ustinov a murit în 2004, când avea 82 de ani.  A scris, a jucat film și teatru, a regizat, vorbea curent șase limbi.   A câștigat două premii Oscar și o diplomă de masterat. Timp de 30 de ani, Ustinov a fost un ambasador al bunăvo

 mă-ntreb, care ți-i rostul și strigarea 
 când tu m-atingi pe tâmplă cu-n sărut -
 mă-ntreb, care e clipa și visarea
 prin care noi ne-am cunoscut....
 
 ești cânt de timp, ce mă-nconjoară
 plimbându-și buzele pe chipul meu -
 ești briza gându

n-ai de unde să știi adevărul  

despre ceva ce nu s-a întâmplat încă

e ca în dilema cerșetorului aflat între două pâini

una care nu exista

pur și simplu

iar alta care trebuia să vină

dacă uneori mă prefac că-mi înghit lacrima

nu-nseamnă că repet greșeala lu