Blog

la capăt de curcubeu
timpul stă de strajă infinitului
doar LUMINA...
se descompune
în secunde-culori
clipe rupte
din eternitatea soarelui
trimise pe Pământ
îmbrăcate
în IUBIRE DIVINĂ

• OGLINDA TIMPULUI

  "Atunci cand iti incepi viata ai in mana o valijoara.Pe masura ce trec anii bagajul tau, insa, se mareste...pentru ca sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tau crezand ca sunt importante. La un moment dat al drumu

   
 DESTIN

"Daca fiecare dintre noi are un destin anume este greu de demonstrat, insa exista numeroase povestiri care tin sa demonstreze ca totusi fiecare dintre noi are destinul sau.

Astfel exista o povestire in care unui rege ii este ghicit viitorul

"Cautam intr-o zi, in sertarul cu vise, speranta...
Stiam ca am lasat-o undeva, insa acum era de negasit...
Undeva la usa de la intrare s-o fi lasat?
Undeva...dar unde??
Raspunsul la intrebare..nu era greu...dar cine sa se chinuie sa gandeasca...
Nu

ANIVERSAREA ŞAPTEZECIŞIDOI

Când ajungi la şaptezecişidoi ani ţi se pare ireal. Pentru un om obişnuit nu pare aşa.
Dar dacă tu individul LEONTE Mihai te-ai confruntat în viaţă cu multe probleme deosebite, azi când treci în anul şaptezeişidoi eşti cumva

Vis în vis ne-ntâlnim,
printre iluzii poposim.
Ceas în ceas, ultim glas,
numai lacrimi am rămas.
Revoltaţi, amânaţi
cu lumină-ncununaţi.

Vino la nemurirea
mâinilor noastre moi
vers în vers să curgem amândoi.
Vino la zborul tandru,
la balul frunzelor

Tu nu vezi? 
suntem copii ai luminii
doar atingem frunzele
doar sărutăm cuvintele
și se face Duminică

să ne ascundem în ulcică
cât se crapă tăcerea
apoi să ne prelingem pe rouă

să ne ținem în brațe
ca două semințe ce ies din coajă

și până

                      DURAN

Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfățișarea de astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce-și pusese gospodăria pe loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; toți sătenii îi zice

Încă se mai scutură văzduhul
de propriul său duh...
de-nceputul lăudat cândva,
de ispăşirea asiduă.

S-a-ntors vraja mumă
cu-a norilor dor,
mută de trudă
şi alte nopţi reci
curg din ulciorul timpului.

Trestia urâtului se confundă
c-o lacrimă de magic

Trădări peste noi vin
şi cad în despletire...

Mai rece peste timpuri,
imaginea-i reală...
tristeţea care leagă
de sub copac o vârstă.
Atins de tine umbră,
în puls de ceară-nchis,
reliefând un zbor
aproape fără vară.

Din sunetul culorii,
prin zbater

ELEGIE PENTRU TRECEREA TIMPULUI

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,

primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire

 care ne-a mai rămas; vin cocorii,

 gânduri întoarse spre trecut,

care se-adună la marginea unei poiene de vis.

 MÂNIA ŞI MÂNDRIA
Publicat de MARIANA BENDOU în Ianuarie 16, 2012

.E iarăşi zarvă pe la noi…
De-atâtea lacrimi şi nevoi
S-au săturat şi oamenii şi glia…
Sărmană maică România,
S-au "deşteptat" MÂNIA ŞI MÂNDRIA!

Popor martir, ai fi răbdat
Dar strigă sângele v

AI CEVA CU CINEVA...?!

Dacă-n scumpa ROMÂNIE,
Vezi că nu-i ce-a fost cândva,
Spun că ai mitomanie...
C-ai ceva cu cineva!

Dacă spui că nu mai merge,
Totu-n ŢARĂ, cum mergea,
Te condamnă – se-nţelege...
C-ai ceva cu cineva!

Iar de spui PATRIOTISM,

Dumnezeu i-a facut pe oameni verticali,
pentru ca ei să poată vedea Cerul.
Pe mine viaţa mă face să simt uneori
că stau cu capul plecat în pămînt,
deşi Cerul este deasupra mea
un fel de astrogramă, în faţa căreia cuvintele
se chircesc de neputinţă
în

Ar fi trebuit să-mi cânţi
tu ştii să cânţi frumos
dar ai plâns,
lacrimi de mărgăritar
sparte pe obraz
îmi ard inima
şi totul se transformă-n funingine
pe coşul pieptului.

În cenuşa speranţei
îţi mângâi mâinile moi,
tu mângâi cu ele
suflete de piatr

http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2012/01/marea-deziluzie-eminesciana.html

Moto: ,,Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decît esenţial mediocri, că nu este ieşire din no

DOR DE EMINESCU
        - rondel -


Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a schimbat;
Alunecă totul în hău,
De când spre astre ai plecat…

Eu simt că ne priveşti mereu,
Te simt că eşti chiar supărat,
Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a sc

Ziarul Lumina

Studiul operei eminesciene, şi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producţie literară pe care o găsim consemnată în manuscrisele sale, în articolele apărute în presa timpului, ne descoperă o pers

VISĂTORULE

Culcă-ţi fruntea pe poem,
Visătorule,
Ca pe propriul morânt,
Căci o boltă din vocale
Este cuib de alinare
Şi un licăr de cuvinte
Scoate viaţa din morminte.
Versul
se prelinge lin
Ca si râul cristalin
Care curge liniştit
Peste vadul obosit,
Ca şi cerul