Blog

  Carlos disimulase degajare și naturalețe pe tot parcursul zilei și al serii, de când aterizase pe teritoriul românesc.Tensiunea resimțită în timpul cinei, efortul de a face o impresie bună familiei iubitei sale, zâmbetele cu care își însoțea fiecar

Amabilități la colț de stradă

   Mă găsesc cu-n amic, coleg de facultate cu nevastă-mea.

   Mă uit la el invidios.

   El tras prin inel, sprinten și volubil, eu călcând atent că pârâie asfaltul sub tălpi. Eu cu o sacoșică cu „gâturi” pentru motani, el,

Eşti ca un majordom educat

să urmărească clipa

pentru a ne primi şi-a ne proteja în veşnicie

bun prieten cu umbra din lumina soarelui

ce ne reflectă forma

împrumutată în această viaţă.

Poate eşti un gol lăsat de noi

în alt spaţiu al vieţii alături de Lumină

Din tot ce scânteiază-n soare

Pe-acest pământ, de toate plin,

Nimic nu seamănă cu-o floare

În care Domnuꞌ-a pus ceva divin.

Protest-rugăciune împotriva urii,

Stropi de metaforă din curcubeu,

Incontestabilă bijuterie a naturii

Dăruită cu mâna lui Dumnezeu.

Rugăciune

De-ar fi să văd,
L-aș îmbrățișa pe Dumnezeu ,
Purtându-L în brațe – Lumină,
Să-mi lumineze cărările.

Pe cărări,
Îndeosebi la răspântii,
Să vă întâlnesc,
Să vă arăt tuturor iubirea –
Poruna de la Dumnezeu
Și să-I mulțumesc,
Că mai pot prinde
Z

Suntem în vârstă de acum,

Degrabă, vom  porni la drum...

Dar rău nu-mi pare de nimic,

Dorim, să mai trăim un pic.

Să ne-ncălzim la sfântul soare,

Și să uităm de tot ce doare,

Să stăm sub pom în iarba verde,

Însă mă tem, că te voi pierde.

Cântă cocoșul

Românie, Românie, ţară tristă, muribundă,

Ultimele tale lacrimi în ţărână se scufundă.

Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,

Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.

Iuda politicianul te-a vândut, rânjind a coasă,

La pachet cu toţi eroii,

      E un pic de răcoare, bine că nu bate vântul, că-mi stingea lumânarea! Și am de dus lumină și doamnei Bunescu, că ea nu poate merge:

- E îmbulzeală, mamă, acolo, nu pot să merg, mă dau jos ăia! Parcă a-înnebunit lumea, zău așa... - și termina bom

Fată cu privirea blândă,

Te privesc cu drag mereu

Și cu inima arzândă!

Când nu ești, îmi este greu...

Ai fost tare supărată.

Nu știu, naibii, ce-am greșit...

Tu ești bună, hai, mă iartă!

Tare sunt nefericit...

Ai vorbit din nou cu mine,

Soare-n suflet mi-ai

Zefir era în mângâierea lui

Eram un fulg, în vraja dansului.

Sărutul lui, petală de cais...

În doi, zburam în cel mai dulce vis!

Doar mama mă înțelegea.

Plângeam, iar ea mă mângâia...

Ne-am dus la lac și-n noapte ne-am scăldat.

Goi, uzi, fierbinți... Ce s

Toată viaţa am fost ...
Niciodată nu am fost un spectator.
Am răs...am plâns... fără răgaz,
Sufletul mi-a fost mereu treaz.

Toată viaţa am fost ...
În priviri am ascuns cuvântul dor.
Recunosc cu uşurinţă un cabotin,
A lui tristă viaţă şi prefăcut susp

   N-am rezistat.

   Am dat drumul la apă să (mă) curgă dinlăuntru spre dinafară.

   Era cald afară şi panseluţele zburau în culori.  

   Priveam cerul şi am sunat. Trebuia să-mi aud glasul de la capătul celălalt cum mă strigă sau eu...

îmi aruncam doru

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii-n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-

Deschid fereastra
și vai singurătatea
fuge de mine
Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

te uită

teii sunt în floare ca-ntr-o poveste de alt'dat

iubito

am greșit că nu te-am dus la mare

ca palma mea

                      semn să rămână

                                                umbră de la soare

pe pielea ta 

Ochii mult îi lăcrimează,
Îl frământă o tristețe
C-a ajuns la bătrânețe,
Dar el tânăr se visează.

Tu cauți iubirea zburând printre nori,

Și seama nu-ți dai … că-i alături de tine.

O cauți prin codrii, o cauți prin flori,

Dar Ea… se găsește în suflet, în mine.

Tînjeam uneori, lumina-ţi din suflet

Să o cunosc!... nu vedeam, nu puteam,

Rătăceam printre f

Cauţi şi cauţi şi tot cauţi

printre oameni

ceva care este al tău

dar nu vezi şi nu auzi

decât în fiinţa ta

şi nu-nţelegi printre lacrimi

ce şi de ce doare?

De-ţi curg lacrimile sau nu

pe obrajii palizi de căutare

sufletul e adâncit în gândurile

care sapă adânc

  Mi-aduce Costică două incubatoare, de-astea din producție Tehnoton, de pe vremea lu’ Ceașcă:

   - Ia vezi de le cată la ouă că baba vrea să se pună la clocit.

   Bun!

   Mă înfig în ele le dau de cap și, după amiază, îl anunț pe împricinat să le ia: