Cu noaptea ta învinsă de dragoste
cu ochii spălaţi de roua dimineţii, mari.

Învăluiai ispita ce dominantă mă stăpânea.

Cu atitudini voluptoase ne-am despărţit de ea
de înflorea sufletul în interior cum grădinile
regilor tineri.

Muselină acoperindu-ne tr

Mi-e dor de primăvară

Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele,

Simt cum acum trec tot mai greu minutele ,

A fugit repede în nori şi bine s-a ascuns,

Aştept de multe luni de la el un răspuns,

A fugit de vânturile ultimilor zile de iarnă,

Care aleargă şi fa

Magie cu Julio Cortázar

Julio s-a născut în anul 1914, fiul unui cuplu de argentineni, tatăl fiind ataşat la ambasada din Bruxelles - Belgia, exact în momentul încare regatul este ocupat de trupele germane ale Kaizerului Wilhelm II. Copilul şi familia

Până-n zori

Curg în valuri țepi de floare

și se prind în linul zbor,

într-un dans amețitor,

ce se-ntinde până-n zare,

dând fior.

Cumpăna fântânii plânge

singură, în tristu-i dans,

purtând ciutura-n balans,

în pustiul ce se frânge,

în suspans.

Peste câmpuri s

Peste ghenă, nea’ Ţurlui,
Zdrenţuit, cu un cucui;
Se răsfrânge pe o parte,
Scotocind. Hopa o carte!

Dacă la şcoală mergea,
Precis că o bucherea!

Antrenament cu viaţa am început. M-am prins

într-un pariu cu ea, să aruncăm la coş, cu stele.

Ea miza că era campioană, eu că mai jucasem, odată, în altă viaţă.

Primul sfert l-am câştigat prin amânare. Intrasem

în pregătire fizică. Nu i-am spus în car

Alunecă pe obraji, adieri de vânt.

Flutură ritmic într-un murmur de frunze
mai foşnitoare ca visul.

Învăluie-n ispită inima dorinţei
dorul iubirii.

Nasc furori prin trupul ei.

Simt cum singurătatea se stinge, cum face cenuşă.

Topeşte cuvintele îngheţate,

Ploile mărunte îşi sterg fruntea de nori,
staturi de ceaţă se ridică pe coridoarele cerului,
neliniştite formele de relief se ţin strâns de mâini.
O muselină fină îmbracă orizontul dinamic
şi se desfăşoară peste umerii goi ai munţilor,
pădurile coboa

moromeţeană

pun palma pe câmpie şi-i simt zbaterile,

e arsă de soarele verii  şi tremură-n

miezul iernii când zăpezile cad pe

 creştetul ei, îi simt inima pe sub brazde,

dureri ancestrale, pământ strămoşesc,

unde-s ţăranii tăi de-odinioară,

moromeţii au in

Acum, în seară, timpul ca un copil, (se) hârjoneşte cu_vântul,

pe cer, fâstâceşte nori (a)mestecaţi în culorile nopţii, precipitări

sau

precipitaţii aşteaptă la colţ de Suflet, căderea în spirală,

frigul sau frisoane

pe şira spinării urcă amurgul

şi

doru

ROMAN NESCRIS

Cu sufletu'-am rămas aproape, ca frunza lângă floare,
chiar dacă pădurile sunt scrum iar depărtarea doare,
ne-ntâlnim pe punte de gând, dar nopţile-s stinghere,
icoane fără de altar şi ne hrănim din visurile efemere.

Paşii ţi-s cuminţi , dar

La ferestrele cuvintelor bat vocalele la geam,
pun în silabe, cântecele vântului înserării,
note muzicale răsună-n arpegii acordurile nopţii
pe clapele nevăzute ale dorului de inefabil.
Deasupra pe poduri suspendate de petale
cai crepusculari trec pr

Anotimp rebel

*
Cu frunze mari, multicolore,
Plânge pădurea-n miez de toamnă,
Un stejar ca un tutore
La demnitate o îndeamnă.
*
Pe boltă stelele sclipesc;
Se strâng în haite multe fiare,
Dau rotocoale și pândesc,
Să le cadă prada-n gheare.
*
Întreg c

ultimul sărut

număr paşii

următoarei primăveri

care încă n-a sosit,

cea a trandafirilor,

cea a florilor,

 cea a salcâmilor

în floare,

cea a ierbii şi-a mieilor,

cea care-mi vesteşte

ţipătul cocorilor

şi care-mi aminteşte

de ultimul sărut

ce avea o lacrimă

pe din

Trăim latent, atent şi chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleţii verzi se pare că au prins curaj şi ne vizitează sistematic, chiar metodic.

Dar ce credem noi oamenii de orice culoare, dar nu verzi, despre rostul nostru?

Un

Aş zice să lăsăm iarba să crească-n inimi
s-o pască caii nopţii de pe malurile râurilor de sânge,
trec umbrele singurătăţii prin copilăria cuvintelor
şi prind în palme silabele cântând în frunză.
Se limpezesc în izvoare picioarele tale subţiri,
aburu

la răscrucea dintre vieţi

timpul

îşi şterge lentilele ochelarilor
de aburii brumei dese
ai bătrâneţii
fără de-nceput şi sfârşit

încercând

să vindece urmele

trecutului

păşind secundar prin constelaţii

şi

Pământ

încerc

să găsesc legătura

aţei de pe mosorul vieţii me