Blog

Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi,  când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un      motiv bine conturat. Pădurea  respira aramă, era toa

Iubirea de oameni, de semenii tăi, de natură, de univers, de Dumnezeu... e acolo, în adânc... E moștenirea noastă, de la Facere! Orice întoarcere contra iubirii este o întoarcere contra Ființei, a lui A Fi... Bucuria de a fi mulțumește creației... Nu

VIORELE

Viorea gingaşă floare ce răsări, de sub zăpezi,
când natura se trezeşte, pe noi desprimăvărezi,
împânzeşti văi şi coline în culoare-ţi violet
şi-n nuanţe clandestine, pânza de pe şevalet.

Delicate şi suave sunt minuni înmiresmate,
ce-ncolţe

Ruptă din Rai

eşti iubire

întreci viteza luminii

pentru a fi prezentă

în faţa naşterii

să te-mpleteşti

cu fiinţa noastră.

Noi te simţim

sub avalanşa clipelor

care ni se rostogolesc de Sus

pe pământ

o împachetăm în suflet

şi-o dăruim apoi

pentru a o prelucra

sub in

Mă gândesc cum să-ţi spun că ai să mă cauţi mâine printre răspunsuri de azi ivite din întrebări de ieri.
Nu ştiu ce timp e afară sau cu mine să mă găsesc când (mă) curăţ pe dinlăuntru. Oare, tu ştii, ai aflat ce se-ntâmplă, voi mai avea timp să mă a

Developat, în sepia şi-argint,

ieri, am primit un mesaj de la un prieten;

Fără să anticipeze intenţia fotografului,

(niciun zâmbet de idol al divertismentului,

nimic din acea obişnuinţă a oamenilor de a fi falşi)

din tăcerea unei rame patinate,

mă privea

iubita mea-i cu ochii albaștri ca două tainice oceane

în care două mari balene se sinucid

iubite mea-i cu păr portocaliu ca soarele într-un deșert arid

în care un gecko se prelinge pe nisip

ea schimbătoare-i ca o sepie

firavă ca o meduză

și poartă-n gând l

Se spune că sărbătoarea iubirii autohtone și a bunei dispoziții, Dragobetele, are rădăcini în tradițiile din vremea dacilor. Odinioară, Dragobetele avea o semnificație asemănătoare precum Cupidonul în mitologia romană sau ca și Erosul în mitologia gr

Între o iarnă geroasă și o primăvară hidoasă o mână amenințătoare de călău s-a încordat și-a lovit cu securea din frunte până în măduvă un copac tânăr, înalt cât un munte, prăbușindu-l în lut fără prea multe cuvinte.

De verdele ochilor lui am rămas vă

Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc

Și jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.

De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,

Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.

Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,

Mur

mi-am luat picioarele în mâini

să pot ajunge la geamul grădină albă

dar m-am împiedicat de ceasul ticăitor

ajuns în mod umilitor la picioarele mesei

doar oala de lut mi-a dat impuls

chiar dacă mi-am inflamat ochii de plâns nocturn

gură arsă de răceala stic

Paşii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.

La intrare, un şoşon zdrenţuit proptit într-un  noroi;

Simţeam cum amintirile se prăbuşesc, rând pe rând,

Pe hotarul ţarinei ce-arăta ca fiind trecută prin război.

Cineva care părea să fi făcut cu

De la casa de modă a unui „dumnezeu”,

Aflată pe la paralela patruzeci şi cinci,

Omul de la ţară a aflat dintr-un expozeu

Că nu mai este la modă ţinuta cu opinci!

Învăţătorul, agronomul şi chiar un bişniţar,

La pastoralele cu mici, bere şi multe parale,

S

Trăim care-ncotro;

Încercând să-şi ascundă umbra,

Eol a liberalizat suflul.

Zvârlugă avântată fără chip,

între cer şi pământ,

hălăduind prin răscruci de lumini şi umbre,

printre anotimpuri,

stele şi clipe,

dorinţe, vise şi speranţe,  

şi chiar ciulini şi tre

Îmi stau cuvintele

agăţate de cerul gurii

nu ştiu ce-au păţit

nu vor să se desprindă

limba trage de ele

eu simt că mă-nec

de emoţie

când te văd.

Tăcerea le-a tras

pe liana ei

şi eu aş vrea

atât de mult să-ţi spun

că aerul miroase

a viaţa mea

când îmi eşti aproape.

Aer greu, nori monstruoși, amestec bizar de apă și cenusă, copacii dezgoliți, cangrenați, crengile contorsionate încearcă să evadeze,  se zbat să iasă  circumstanțial la lumină, parcul e pustiit, dar focul mocnit șuieră și înghite totul, emanând un f