Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,
Împietrită de zăbava dintre martie și-april.
În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,
Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.
Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,
Mă privește fără jenă,
Când luna plină împărţea culori
Peste hotarul de lumină-al stelelor,
Se năşteau picături de rouă pe flori
Sub geana întredeschisă a zorilor.
Din instinctul deprins să respire
Făcând să se-mplinească iubirea,
Mi-am ancorat rostul prin tainice fire
Cu care
Amurgul vieţii
Să nu cumva să plângi
În ziua de pe urmă
Când clipele adânci
Durerea-ţi curmă
Ce trsit este amurgul
Pe adânca vieţii rană
Când Domnul, demiurgul
In ceruri ne tot cheamă
Cine ştie unde norii
Vor dori să-şi verse plânsul
În capcana disperării
Vra
Înfige cuţitul...
Ion Vanghele
Înfige cuţitul acela de toamnă
Cu flori răvăşite de-atâta iubire
Când paşii au gustul miresmelor doamnă
Şi frunzele plâng peste noi în neştire.
Ne-ngroapă un mal de tăcere adâncă,
Noi suntem iubiții aceia, când
desenez în palmă
fluturi cufundați în lumină
îngeri transparenți pe existența cenușie
cuvintele se târăsc din rigola uitării
se îndreaptă numai înspre mine
îmbrac fiecare gând în cuvinte
măsor fiecare clipă după lungimea silabelor
nu las timpul să curg
Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine
Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine?
Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună,
Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână;
Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem,
Despre-a noastră plimbare, de-a
Cu un poem greu prins la brâu,
ca şi cu o piatră de râu,
într-o seară târzie, liniştită,
precum umbra unui vultur în zbor
întinsă pe o jumătate de planetă,
sar înainte,
mă arunc printre cuvinte...
Afară ninge cu ninsoare de cerb...
Îmi vine să mă scutur
de
Din vechi timpuri
mocăneşte cu rasism
ce rugineşte suflete.
Mintea multora
suferă un lapsus continuu
în privinţa sângelui roşu,
chiar dacă pielea
e albă, neagră sau altfel.
O mocănească
ce nu se opreşte
nicicând,
uneori împinge măsura
transformându-se
în ploaie c
Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată!" -
(o tot spun, subliminal, partizani in piaţă.)
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!
Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor tre
Omagiu Benjamin Fundoianu
(născut la Iaşi 1898 - ucis la Auschwitz 1944) B. Fundoianu, născut Beniamin Wexler, a început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste româneşti şi evreieşti. Adevăratul debut îl face doi ani mai târziu în revista
Un cuvânt ca un cântec
Sală-n delir... Franco Corelli. Indimenticabile...Frumos ca un zeu. Voce inconfundabilă. O minune de om. O revelaţie. Şi Telestar, un nou post, Made in Italy, superb, cu muzică veritabilă. Ascult şi gândesc. Cine-mi poate inven
La margine de cuget
De câte ori nu simţim, dorul de Dumnezeu, mai aprig ca niciodată? A trăi departe de El, e ca şi cum te-ar înghiţi pustia veacului. Atunci, rugăciunile, chemările dau în pârg şi nu ne mai poate opri nimeni. Aici, în in
Un nor negru umbreşte dealul întristând peisajul.
- O să tragă o ploaie zdravănă! spune femeia privindu-l nedumerită şi aşteptând să mai audă ceva de la el, apoi, văzând că tace încremenit pe marginea şanţului, se întoarce către cruce şi se închină cr
Se furișează iarna stingher în viața mea,
Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,
Deschide larg fermoarul nămeților din ea,
Spre pârtia speranței aleile-s blocate.
Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,
Crestează universul un întuneric magic,
Se sc
Răgaz, arvunit în refuzul depărtărilor,
Viaţa nu-i decât un popas al dorinţelor
Care se prăvălesc într-una peste chemări
Şi-n care trăim mult prea multe aşteptări
Într-o hoinăreală de introspecţii şi infuzii
Pe-o insulă-cămin ce ne condamnă la iluzii
Scri
stele netede
cu pocnet sec
cădeau destupând
miezul zilei
lângă livezi fierbinţi
în care umbrele se ascund
să afle lumina
văzduhul plânge cu smoală
se umple lista de aşteptare
în calea transfuzilor de memorie
felinare în culoarea amiezii
intubau liniştea
în t
Instinctul cu neodihna îngemănând,
fiecare căutare de sine deschide porţi,
începuturi şi direcţii sub paşi imprimând.
Arcuite-n serpentine peste văi şi lunci,
în afara timpului, atrăgându-ne ireal,
aprioric, nu există drumuri lungi
în cantonamentul dintre
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!