Blog

iubita mea-i cu ochii albaștri ca două tainice oceane

în care două mari balene se sinucid

iubite mea-i cu păr portocaliu ca soarele într-un deșert arid

în care un gecko se prelinge pe nisip

ea schimbătoare-i ca o sepie

firavă ca o meduză

și poartă-n gând l

Mă gândesc cum să-ţi spun că ai să mă cauţi mâine printre răspunsuri de azi ivite din întrebări de ieri.
Nu ştiu ce timp e afară sau cu mine să mă găsesc când (mă) curăţ pe dinlăuntru. Oare, tu ştii, ai aflat ce se-ntâmplă, voi mai avea timp să mă a

Developat, în sepia şi-argint,

ieri, am primit un mesaj de la un prieten;

Fără să anticipeze intenţia fotografului,

(niciun zâmbet de idol al divertismentului,

nimic din acea obişnuinţă a oamenilor de a fi falşi)

din tăcerea unei rame patinate,

mă privea

Din mâinile tale se înalță coloane de piatră
lei sălbatici privesc de pe capiteluri
întinderea pe care se sprijină ceru,

bolnavi de măreție
pierd cruzimea de fiară, sunt un simbol
a ceea ce omul vrea să îmbrace
pentri a deveni un mic Dumnezeu.

Nu cred

Ruptă din Rai

eşti iubire

întreci viteza luminii

pentru a fi prezentă

în faţa naşterii

să te-mpleteşti

cu fiinţa noastră.

Noi te simţim

sub avalanşa clipelor

care ni se rostogolesc de Sus

pe pământ

o împachetăm în suflet

şi-o dăruim apoi

pentru a o prelucra

sub in

Mi-am început călătoria printre cuvinte,
copil fiind…
Citeam în palma vieţii
poveşti despre lucruri simple.
Cartea mi-a strigat:
- Ascunde-te în mine,

când lacrimi te vor ajunge!
Cuvântul îţi va fi curcubeu,
aşază-l pe tâmpla oricărui om.
Din dragoste de cer,

Trec prin pădurile dese spre izvoarele norocului,
copacii prind în coroane de foc bolta cerului,
tabloul agățat de pereții orizontului
respiră aerul sidefat al dimineții.

Trăirile luminate-n adâncul silabelor
din visele măcinate de morile de vânt
se ascund

Anii tinereţii noastre proletare (I)

Constantin Niţu

Colaj multimedia, doar pentru cei cuplaţi la Internet. Surprize –

surprize!

Motto:

„Din Focşani pană la Iaşi

Se resimte lipsa sării

Findcă toţi foştii ocnaşi

Sunt acum la cârma ţării.”

(Păstorel)

Anii tiner

Simt zbaterile din adâncul meu –

Un vechi copac, ce-nvață-ncet să geamă.

Din trăsnetul căzut instantaneu,

Scânteile rămase-n van mă cheamă.

Sunt prinsă-ntr-un năvod de amintiri,

Prin ochiuri zboară câte o secundă.

Rugina nopții-atinge reci priviri,

Pe-o lu

Am vrut să (mai) scriu o scrisoare, tată, dar, cuvintele s-au împotmolit în drumul lor spre degete. Nu ştiu ce au, de ce nu vor să curgă când le strig.
Tu să nu-ţi faci griji, vor veni ele, eu sunt, încă, în concediu, în liberele pentru viaţă, (mă-n

Imaginea cerului răsturnat în apă
în care mi-am turnat gândurile, să le văd
cu despărţirile de trup cu tot
mă fac să uit de unde răsar stelele.

În palme amestec prezentul cu trecutul,
le las săpate în primăvara la care lucrez,
pun seminţele să-mi rode

în noapte se strecoară
printre degete zimţii frigului
descifrăm în stele
iubiri de veac
sfărâmăm tacâmuri
pe masa încărcată de reproşuri
ca o lamentabilă discuţie
inutilă mâinilor noastre
ce caută apropierea
găsim imagini colorate
pe retina somnului

Dragă poezie

ţi se dedică versuri frumoase

le citesc cu mult drag

de câte ori mă-ntâlnesc cu ele

poeţii tăi îţi auresc locul de cinste

în luminile curcubeului.

Dar n-am avut curaj

să-ţi scriu şi eu câteva versuri

şi nici acum nu mă laud că am

din cauză c-am a

Frământ cuvintele ca pe o cocă de pâine,
cresc în ochii mei şi dospesc frumos,
nu-mi spun tot ce trebuie.

Noapte de noapte cu stele cu tot
mă bântuie întrebările,
m-am întors din înţelesul curbat
a ceea ce nu se pricepe uşor.

În memorie casetele gândur

În cadența ei, înceată,
Primăvara iar coboară,
De departe se arată,
Verde este-a sa, povară.

Cu alinturi ca de înger,
Ea dă filă după filă,
Presară-n ramul de sânger
Lacrima calmă, umilă.

Bob de rouă blând și cald,
Ce adapă-nmugurirea,
Și, pe-al nopții u