11. (poezie, cybersonet)

VARĂ!

Dimineaţa , zorile aduc o natură albastră

Zâmbeşte cald, cu lumina roşie din fereastră

Soarele, ce mai târziu, străluceşte aprig pe cer

Aşa e la amiază, nu mai este un mister!

Spre seară lumini sunt pe bolta stelară

Luna pluteste cu noi prin lumea as

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –
de le privesc acum, îmi par străine,
le-aş arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agaţă
şi îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duşi, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-nt

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-m

Mi s-au strâns cuvintele buluc înăuntru
s-au prins unul câte unul și-acum
literele s-au transformat în gâze care
țipă dinafară și-mi zgârâie mereu
timpanele până ajung în forma
cuvintelor care aș vrea să ți le
spun sau să le șoptesc dacă ți-ar
plăcea să le

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anor

Am avut un vis mare şi plin cu ochii
deschişi pur şi simplu s-a dezlănţuit
într-un viitor îndepărtat născut dintr-o
speranţă ce-mi scăpăra ca o luminiţă
prin suflet când m-am gândit
astăzi la iubirea oamenilor rătăciţi
printre ruinele urii ce face prăpăd

Sunt un amalgam de sentimente, o rețetă a unui cofetar ce nu folosește zahărul, sunt o contradicție, o incertitudine. Sunt și nu sunt. Îngerul meu păzitor și-a atins o aripă de flacăra lunii, iar eu am căzut secerată pe golul pământ. Cu sufletul amar

Astăzi îndrăznesc a-ți scrie, prieten drag. Tu vei citi în stele ale mele rânduri, care poate te vor îmbuna și te vor motiva să trimiți peste lume dorința de frumos, dragostea de poezie, setea de iubire, nevoia de bunătate. „Cu amândouă mâinile inima

Povestea iernii o ascult la gura sobei, urmărind pe pereți lumina pe care focul o împărtășește cu dărnicie. E un joc fascinant care încântă orice privire, e un joc al iubirii ce îmbracă sufletul. Lemnele își spun ultimul basm înainte de transformarea

Stelele dansează

În ochii tăi,

În valsul fermecător

Al vieții.

Le privesc goliciunea,

Strălucirea adâncă

Și rece.

Le privesc nevinovatul joc

Cu inima pitită

În adâncul sufletului.

În tăcerea GRAVĂ

Ce s-a așezat între noi,

Doar pașii lor cristalini

Se aud din eco

M-am împiedicat de-un gând
Ce-mi încurca firele vieții,
Am luat povețele pe rând
Așa cum îndemnau poeții.

Mi-am luat condeiul fermecat
Ce picură pe foi nimicul,
Ce-mi macină neîncetat
La poarta nemuririi timpul.

Cu tine-n gând am rătăcit
Pe foaia albă, p

Învață-mă viață iertarea,
Adună-mi din cale uitarea,
Ascultă-mi versul nescris,
Mă poartă pe aripi de vis.
Citește-mi povești de copil
Îngână-mi un cântec în tril
M-alintă cu buzele-ți reci
Să nu-ndrăznești să pleci.

Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată î

În a mea minte toate cuvintele se joacă de-a Eminescu. Curg la marginea lumii, se oglindesc în luciul apei, îngână șoapte de iubire, aleargă după Luceferi, se închină îngerilor cuminți și se ascund de demoni înverșunați. Se-mbrățișează în amurg, se m

Astă seară, cum se știe,
Moșul sigur o să vie.
Pregătit e din tot anul
Să aducă cu toptanul
Dulciuri pentru fiecare,
De la mic la cel mai mare.

Moșul cel de altă dată
Când venea prin frig și zloată
Și-n brăduț ningea cu vată
Aducea rar ciocolată.
O ba

VINUL TINEREȚII 

Un singur dar, dar câte glasuri ale zorilor... sfărâmau  munții...

PRIETENIE

Fiorul dragostei ce rodește inimi înrădăcinate în palme vibrânde

CREDINȚĂ

Aripa visului crescută din puterea dragostei răstignite

VIAȚĂ

Darul pe care Dumnezeu ni l

Nu-ţi mai spun nimic, am vorbit prea mult
în gândul meu de când te-am cunoscut,
şi-aşa sunt vorbe pline de tumult
din iubire, să-ţi fie mare scut!

Nu-ţi mai spun nimic, că nu are sens
să mai întrebuinţez cuvinte
ce fac gălăgie fără consens,
că povestea lor,

Am zărit astăzi o florărie cu uşa deschisă
de unde mirosurile îmi îmbătau simţurile
fără alcool şi m-au magnetizat să intru
să le văd culorile şi formele minunate
unele erau în ghiveci aşa de mândre
de-ţi luau ochii şi respiraţia altele
erau tăiate

Răsfir

printre degete

izvoarele lumii.

Apa caută în cercuri concentrice

teama luminii

de a-i reda strălucirea,

spărgând în irizări ciudate

prezentul căzut din viitor.

Clipele se țes printre

viituri de gânduri

în pânze firave

ce tremură de încordarea

iubirii.

Crep