Blog

Aseară, dormind în pat
(Că mai dorm și pe covor)
Sticla din mână-am scăpat
Și era un vinișor...

Off, s-a scurs totul din ea
(Îmi venea, tare, să plâng)
Vai, vai, vai, ce mai belea...
N-am putut nimic să strâng

Stai, mai e o picătură
(Știți ce o să fac

învelișul viu al pămânului este ca o carte

scrisă într-un cod secret

nedecriptibil

fiecare pagină echivalează cu un strat geologic

cu o filă galbenă

de pe care s-au șters aproape toate literele

au rămas doar oasele celor primiți în chirie

în apartamentele c

Nopțile sunt înghețate,

Șuieră crivățul, e ger,

Veșmânt alb, vântul e rece,

Nopțile sunt înghețate.

Iarna bine mai petrece,

A fugit soarele pe cer,

Nopțile sunt înghețate,

Șuieră crivățul, e ger.

ZVON DE IARNĂ

Vântul se-nfășoară printre crengile ude,
Bocetul desfrunzirii, de mult, a amuțit,
Ploaia primenește ramurile, reci, nude
Pregătindu-le pentru sezonul încărunțit.

Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide,
Iar frământarea vântului zvonește ninso

Iubito! Dă-mi, te rog, o picătură de sânge...

din inima Ta,

ca să-ți simt... durerea sufletului,

sau bucuria inimii,

dragostea Ta.

  Dă-mi sărutul Tău dimineața,

cu o ceașcă de cafea,

după o noapte de amor nebun,

ca să gust ce-i mai dulce...

  Dă-mi zâmbetu

în câmpul energetic
generat de creier,
adică în minte,
cuvântul
germinează.


aidoma albinei:
polenizează alt cuvânt,
în formă de floare.

*

Nichita poetul
avertizează:
"cuvintele pornesc la vânătoare
hăituiesc
sau sunt hăituite"

se metamorfozează

 Marin Preda, marele nostru scriitor, spunea:
-în fata morții nu mai ești nimic, nu mai ești 
 poet, ești un simplu om care trebuie să dispară”



Iar eu, răspund în versuri:

în fața morții nu mai ești nimic
nici pulbere de stele, nici trecut -
alune

Simt trecerea timpului nepăsător,

Trag la ușa lui un mare zăvor,

Ascut atentă urma pașilor,

Strâng bine tolba amintirilor,

Încrustate în sufletul meu

Timpul trece pe lângă noi greu.

Nu am obosit, merg mai departe

Răsfoiesc a timpului mare carte,

Într-un frum

Mărturisire

N-am aripi zborul să-ți adun sub ele,
Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești:
Iubire, spirit liber, flori și stele
Și tot o dată carte cu povești!
N-am brațele destul de lungi s-ajungă,
Să-nlănțuie pe poante dansul tău,
O roată ce învârte se

Ce este cu tine, poete!

Ce se-ntâmplă cu tine, poete,
de nu adormi când noaptea se trezește?
Ce tot răstorni cuvinte-n caiete?
Nu știi că se-njură și nu se citește!

Nu te rog, prietene să-mi citești cartea
și de crezi că-ți face rău, te temi,
în loc de mier

În miez de iarnă când ceru-și scutură fulgii, aud bătăi (fi)nuțe la poartă. Cum să nu deschizi, omule, când tocmai au trecut sărbătorile? N-ar putea să fie un bun amic… mai întârziat care să te caute?
Și… am deschis!
Era gripa!
Nu știu cât m-o fi căut

În noaptea albă cu funingine groasă, încerc să dau băltoaca jos de pe mine, să-mi schimb straiele, să fac o pauză de tușit și ce-o mai fi… spre liniștea plămânilor. Jos lângă pat, pe covorul cu porumbei (eu numai porumbei - și…. porumbițe - văd de șa

Ninge aspru la Țepești,
ninge, ninge…viscolește,
din vârghina de la poartă,
mama… mama mă privește.

Tremură la gura sobei,
sufletul lui tata,
și-n popasuri printre clipe,
simt cum trage roata.

Luna atârnată-n crengi,
se sbârlește rău în frig,
fulgii rătăcesc p

Printre ochiuri mici de geamuri, eu privesc a mea grădină,
Țîn minte, era frumoasă, plină cu sute de flori;
Și astăzi mai simt mireasmă de bujori și de sulfină
Ce m-a trezit dimineața de atâtea mii de ori

Acum stau cu amintirea, fiindcă timpul nu ne i

       1.Accident improvizat

Bicicleta mea fâșneață

Pupă o mașină-n față.

Vagaboandă, nici că-i pasă

Se-ndreaptă țintă... spre casă.

2. Unui... poet?

Dacă ții un pix în mână

Și pretinzi că ai talent,

Nu înseamnă că-i și bună

Slova ta ca... ornament.

3. Noua t

trecerea timpului  îmi apare ca o exhibiție jalnică

ca o arătare a degetelor mijlocii de la ambele mâini

submultiplilor

secundelor frivole

(dansatoare de can-can burlesque

care-și ridică fustele la finalul spectacolului!)

minutelor grațioase în magicul lor

Remember

Poem despre Eminescu

Când buciumul sună cu jale.
Mă plimb pe lângă plopii fără soț;
adun cuvintele ce exprimă adevărul –
zestrea băietului moldav întrupat dintru toate.

Afirmă unii: Născut la Ipotești,
iar alții susțin orașul Botoșani.

El a nota

A tivit iarna fulgii de nea cu stropii de ploaie
ţinând strâns de pânza ceţii şi de satârul viscolului
norii s-au rezemat de speteaza cerului
s-au spart ca nişte baloane şi-au stropit ca
nişte sticle de şampanie pe bucăţica de Univers de
deasupra no