Blog

Jocuri de cuvinte – ploaie

Geografie lingvistică

          Ploaie

          Moto: „Îmi place să merg pe ploaie pentru că nimeni nu mă poate vedea plângând.” (Rowan Atkinson)

Plângând în ploaie

M-am născut într-o lună ploioasă de toamnă, despre

          Jocuri de cuvinte – ploaie

          Geografie lingvistică

          (postarea oprecedentă)

          Ploaie

          Moto: „Îmi place să merg pe ploaie pentru că nimeni nu mă poate vedea plângând.” (Rowan Atkinson)

Plângând în ploaie

Copac bătut de ploaie şi de vânt,

cu frunzele întoarse către stele,

puterea ta venită din pământ

o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      

mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  

ajuns cândva departe, în exil,

mi-ai fost balsa

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anor

Întinde mâna și trage norul acela mai deoparte
Nu vezi că s-a făcut atât de noapte
Încât nici umbra nu mai știe de cărare
Și nici de unde soarele răsare?

Și ploaia, ploaia dă-o peste fruntea unui munte
Cheamă un vânt câinos să o asmute;
N-o vezi cum f

Plouă. Plouă şi iar plouă de zile, zic eu...vreo nouă.
La-nceput cu iz de mentă, dar de ieri ca o dementă
tot pânzişă, persistentă, se aruncă când piezişă
dezvelind bulbii de cală, când lovind pe verticală.
Scotocind ca o mătuşă dacă-am pus lacăt la

Şi-au început norii crosul pe cerul singuratic
că le-a trecut prin minte un gând şugubăţ
prea mult e mângâiat de razele soarelui ce nu
ştiu altceva decât să valseze în paşi de lumină
ia să-i înecăm puţin corăbiile atâta timp
cât Domnul ne dă voie să ne f

(sonet)

Sub scânteierea florii de gutui,

Am decupat simţirile de ceară,

Ce mi-au lăsat nervurile să doară,

În desfrunziri cu gustul amărui.

Şi domolind silabe-n călimară,

Am cutezat, în vise albăstrui,

Să îmi agăţ iubirile în cui,

Ca pe-o ebóșă palidă, nec

          Ropotul ploii păcănea în geamurile închise ermetic, pe care locatarii avuseseră grijă să le-nchidă, în timp ce norii se dezlăntuiseră învrăjbiţi între ei din cine ştie ce motiv, pe care numai Dumnezeu îl ştia. Deşi era după-amiază, furtuna

Octombrie, luna buclucaşă a toamnei în care vremea bună se joacă de-a v-aţi ascunselea cu vremea rea, ajunsese pe la jumătatea ei. În timp ce la televizor se anunţau noutăţile despre desfăşurarea sărbătorii Sfânta Paraschiva, toamna intrase pe străzi

Iubesc ploile de vară.

Ele spală infinitul.

Stropii din pieptul cerului

îmi tatuează universul

şi-mi hrănesc simţirea

cu perfuzii de lumină.

Iubesc ploile de vară,

îmi franjurează liniştea

mă inundă cu tine,

să pot purta chipul de viaţă,

ce mi-a fost dat.

Vânt

firicel de iarbă viu

răsărit într-un pustiu

ce-ţi pare rău să-l striveşti

în clipa-n care-l priveşti

hrăneşte-ţi rădăcina

primită din Lumina

duhului sfânt apărut

atât de mic şi mărunt

ce-n tine a încăput

să nu devină cărunt

că ţărâna se plânge

de sufletul îţi f

Aveam cândva doar nuferi în privire,

Petale se brodau în ochii mei,

Pe trupul meu, suave flori de tei

Își împleteau parfumul în neștire,

Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,

În oaza-mi vie, nenăscut părea,

Răstimpul – un ponton de catifea,

În primăvara

Hai iubite

pe aleea arcuită,

pe care ne plimbam

astă-vară,

împrejmuită

de copaci verzi şi falnici

s-o vezi

cum arată acum.

Griul asfaltului

e udat de ploaie,

uscat pe alocuri de vântul

care biuciuie frunzele colorate,

pentru a zbura încotro

vor ele.

Unele acoperă

Cum sunt norii, acolo, pe cer? Ştiu că sunt mulţi şi se plimbă deasupra Pământului. De ce? Nu au mâini să se ţină unul de celălalt, nu au nişte forme precise ca să-i desluşeşti ca vreun obiect sau vreo entitate. Nici prieteni între ei nu cred că sunt

Se aud stropii de ploaie

cazand ca niste raze moarte

peste acele ganduri vii

pe care le-am primit in dar.

S-au desfacut in mii de sunete albastre

cu aripi lungi de clipe 

si au zburat in mintea lui

sa-i duca amagirea

de ieri,de azi , de maine.

Asa s-au transf

Ploaia dansează
pe aleile nopţii
flori de trandafir
suspină de dor
şoapte de iubire
se risipesc...
sub culorile timpului
frunze cu aripi răsfirate
plutesc lin
în evantai de miresme
se aude suflu de vânt
în paşi uşori pe ram
alunecă între tăceri
privesc stele
ce

Promisiuni sigilate, care pleacă din noi

pe cărarea ce duce până la inima altora,

prin sita care cerne cuvinte frumos despletite

în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.

Le primim din razele de soare, ce sădesc

 încrederea noastră,

ne-ndoim de ele pentru