Blog

Români, treziti-va! Intr-o lume bezmetică, aurul este valoarea suprema! Jos labele de pe aurul României!

Lenuş, eu personal, imi cer scuze in numele netalentatului şi obraznicului  Voicu.Cum îşi permite să te jignească? Nu-şi dă seama că ne jigneşte pe toti comporndu-se astfel cu tine?

Cine e el? U  mare critic, un mare scriitor, un mare cercetător sau u

Mă întorc cu gându-n timp şi văd cu întristare,
Sub umbre de copaci, clepsidre aruncate
În toamna adormită şi-a frunzei închistare
Găsesc emoții vechi și vise-ntunecate.

Mă uit acum în urmă citind noaptea în stele.
S-a scurs un timp prin mine, deși sun

S-au subţiat în mine, paşii vremii,
am chipul plâns şi-a orbului privire,
în pumni topiţi de jar, duc truda rănii…
dureri, ca albul crud dintr-o iubire.

Cu trupul de ceară şi plânsul de dor,
parfumul simţirii-i dorinţă de-a fi.
Mi-e visul din ochii tulbu

Şi,…te iubesc, îi zic. Dar el… nimic.
Avea gura-ncleştată.
Doi ochi îchişi stătuţi ca dig
la marea-ntunecată.

Spre el s-alerg, vămi mă opreau,
în mână având un colac.
Preasfinte clipe prohodeau;
trei popi de popi şi unul Drac.

Şi,… nici nu ştiu ce timp era;

Puiu di focu iasti vrerea

Puiu di focu iasti vrearea nivrutâ, aţzea cu arichili ca di malmâ,
ca unâ njii di lunjinji, aţzea cu oclii ascâpiraţzâ ca di ghilii
aţzea cari nu-şhi da cânticlu a inimâiei maşhi a primvearâei ditu ea!

Eşhţzâ steaua cari-

dedicatie  voua Prieteni

Un gând mi se-nfiripă,

M-a sărutat azi toamna

pe fruntea cu icoane

şi mi-a lăsat urme

ca nişte albii adânci.

M-a împodobit toamna

cu frunze de aur

cu tentă ruginie

dar eu nu pot ascunde

argintul din tâmple.

Mi-a dăruit toamna

o rochie de frunze

cu trenă de soare

pe care vreau s-o port

Oftat greu de frig de iarnă
Norii nopţii au cernut.
Bruma –n pături a căzut
Peste ierburi de aramă.

Lungi fuioare de lumină
Umplu umbra dintre case
Şi desfac, trecând prin ceaţă,
Calde, mute, graţioase,
Bezne reci care suspină

Mângâie uşor pământul
Făcân

urme de gând spre infinit 
dorinţe în cercuri concentrice 
confuze şi difuze 
dispar 
gânduri prin fum de ţigară 
prind contur de femeie 
arome, iz de orhidee 
apar 
în fiecare zi 
cu zorile prin noapte 
coşmar 
un dulce-amar 
prind rotocoale de fum 

Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada aşezată peste întreg oraşul, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să îngheţe marea la mal. Stolul de lebede stăt

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

Prin odihna împăcărilor târzii,

încropit sub geană,

dăinuind de veacuri sub ninsoare,

găsi-i taina visului neîmplinit

sub  vraja anotimpului de iarnă.

Mă strecor, cu el uşor,

prin m

Tot anul ne ştim necazurile,
Nu vedem decât problemele
Şi vedem multă suferinţă,
Of!, şi ne zbatem în neputinţă.

Tot anul avem datorii la bănci,
Poate că unii muncesc pe brânci.
Toate sunt scumpe în magazin,
Şi în plase cumperi foarte puţin.

Tot anul au

şi gândul insistă

chircit în colţ de odaie

găsesc atârnat în derivă

timpul prin viaţa cât e viaţă

supărat că a uitat de timpul timp de viaţă

de atunci, de acolo, peste zări, departe sau

... acum, de acum ,spre alt acum

reiau aceleaşi întrebări

mă opresc alt

A venit iarna gătită-n alb decor,

Cu fulgi pufoşi valsând ameţitor.

Se simte-n jur parfum de sărbători,

De mult le-aşteptăm nerăbdători.

Pe brazii argintii zăpada străluceşte,

Poteca spre cabană nu se mai zăreşte,

Mână de mână ,încet, ne furişăm tăcuţi,

Et

Merg gânditor spre casă. Mă gândesc la unii care au pensie de 3000 de lei și-mi zic că au fost în grațiile lui Dumnezeu. Mă gândesc și la alții care au 500 lei pe lună și muncesc de dimineață până seara. Mă uit în ochii trecătorilor; citesc o durere

Rădăcini  de  Ţară

Părinţii visează copii

cu aripi de vise...

Îi învaţă primul zbor,

pentru a atinge,

piscul gustului de lapte

din ţâţa mamei...

Visează copii

cu ochii de mare...

Îi învaţă cum se culege nisipul

dragostei de ţară

dintre pietrele mari,

hotare st

Ce-nseamnă România pentru mine ?

E locul unde am prieteni, neamuri, mormintele celor dragi, locurile unde-am copilarit, unde-am iubit....

Așa răi cum spun unii că sunt, românii au inima mai sensibilă și mai miloasă decât multi nemți, austrieci și alții

Ţară, ţărişoara mea frumoasă
Aici e a noastră casă,
Oriunde ne-am găsi pe pământ,
Avem cu tine un legământ.

Ţărişoară liberă şi democrată
De mari greutăţi încercată,
De salarii şi de pensii mici,
De criza ce-a venit şi pe-aici.

Ţară, ţărişoara mea sc

Stelele cad în ape,
ramuri tomnatice-n gând,
de tine nu-s aproape,
prin somn tresar şi plâng.
Şi vin...suspină zorii
si-al stelelor finit
şi dorul se aşterne
pe trunchiu-mi decojit.
Dorm visele-n cuvinte
şi-n spaţiul amorţit
şi-n colţul meu cuminte
c