Blog

Trezirea la viaţă

Prin puntea curcubeului deschis,
descoperi infinitul.
Ca pe-o comoară, în tine am ascuns,
prin împletirea numelui nostru,
aroma inocenţei, acorduri între corzi şi vibraţii,
mirări, întrebări,
chemări şi tăceri din liniştea i

Mai presus de viaţă, mai presus de moarte

Realitatea de azi, de mâine,
ne-a fost anunţată-n elegii. Divină inspiraţie!
Te-am trezit la viaţă!
Mai presus de viaţă, mai presus de moarte,
sufletele noastre se strigă, se caută, se cheamă.

Vreau să

Teodor Dume: esenţe de suflet

Iubitule
mi-e dor de tine,
și te adun
din vise de demult,
ce se ivesc acum
din zari străine,
amestecând în inimi,
al dragostei tumult.
Iubirea noastră
reînvie-acuma,
născându-se
din alte lumi uitate,
pașind alături
pe alei ce Luna,
le scaldă-n
doruri

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
şi tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

pe zebra de trecere pentru pietoni
(singura de la capătul aleii)
s-au aşternut frunzele

li

de la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu ştiam că există 
şi că-l moştenesc de la tata)
ţin ochii larg deschişi cât să
încapă Dumnezeu
discreţia
sentimentele şi iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns

astă seară am impresia 
că c

când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creştea ca un Făt Frumos
o dimineaţă ce se hrănea cu
ultimele respiraţii ale nopţii
încercam să evadez din mine şi
prin fiecare rază să devin fereastra
pentru zborul de mâ

să spui: “lumea e frumoasă”, chiar dacă n-ai văzut-o;

cum ar putea, un dar, să fie altfel?

să spui: “iubirea e tristă”, chiar dacă n-ai cunoscut-o;

cum ar putea fi altfel, când tristeţea

este podoaba ei cea mai de preţ?

să spui: “viaţa e scurtă”, chiar

Şi-aşa-i e greu! S-o mai repezi

Sau s-o loveşti... s-o faci plebee?!

De tot ce-i rău, s-o-ndepărtezi!

Doar pentru faptul... că-i femeie!

Aminteşte-i că-i frumoasă,

Strânge-o-n braţe, adu-i flori,

Şi-ai s-o simţi... o vor străbate

Prin trup... sute de fiori

De pe-o aripă a timpului 
a căzut din nou, ca-n fiecare an 
o pitică, numită februarie. 

Însoțită de vraja lui Cupidon, 
ea ne-aduce două zile sinonime 
Valentine's Day și Dragobete. 

Care ne-nfășoară în mantia iubirii, 
ne scrie pe inimă și ni se iscălește

ATÂT DE ALBASTRU PICTAI

cuib vânăt

corbii nu vor face la răscruce

între troiţe albastre

doar gândul meu odihneşte

dincolo de porţi închise

paşii mei aşteaptă

adulmecă dragonii din gene

printre zenituri privesc  

cad seminţe din fiecare sărut

pe cozi de cometă

Te rog, strânge-mă-n braţe cât eşti încă cu mine,
Cât iubirile noastre nu sunt încă străine,
Cât timp dorul ne-apasă nefiind împreună,
Căt mai este credinţă-n astă lume nebună.
Să mă strângi cu putere, să te simt tot aproape
Căci mi-e frică de mine c

Îmi iau doza de iubire

de  câte ori mă gândesc la tine,

din versuri mă hrănesc în fiecare zi,

noaptea ne iubim cu patimă- n Astral .

Dorul de tine  mă duce la izvorul iubirii

unde sub ploaia de pulbere de stele

ne-am potolit setea din noi

într-o toridă var

Mi-e sufletul coardă de harpă
Vibrând la orice adiere
Şi la orice şoaptă
De vânt adusă
Pe-aripă de toamnă-ntârziată.

Iubite,
M-am rătăcit printre parfumuri,
Printre frunze ruginite,
Pe dealuri, munţi şi văi,
Prin anotimpuri căutându-te...

În lacrimă m-am tra

Lacrima din abisul durerii

Omul, doar omul

Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.

Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâln