Calcă timpul pe clipe şi-n paşii
lui zburători de prim-balerin al marii
opere Viaţa jucată pe multitudinea
de scene improvizate
în costume şi decoruri diferite
ale fiecărui om sau al mapamondului
dar cred că întodeauna îi e teamă
să nu se-mpiedice
Om (16)
- Fericire pe unde umbli la ivirea zorilor
când acestea lăcrimează de ziuă şi simt
cum razele soarelui le mângâie pe creştetul
unor clipe ce stau la pândă de după o perdea
groasă şi invizibilă ochiului uman care
oricum nu vede decât ce vrea el?
Nici când
Se adună gândurile-n clepsidra timpului
ca lâna şi mohairul croşetate cândva de bunica
să facă harababură prin mintea şi sufletul
omului care se lasă prizonieri în largul tumultului
îngrămădit în lovelele din vise şi de lipsa lor
unde boala strigă de mult
Face mila goală pe ea şi împute
omul cu mângâieri unsuroase de fals
spoind cu vorbe mieroase
scoase din verbul a ajuta cu una după cap
acolo de unde te-aştepţi mai puţin
când necazul se despoaie prin cuvinte
de tot şi sufletul se uşurează şi-i e
mai bine ce
Mai făureşte mâna Domnului din secul nimicului
scos din ograda plină de-ntuneric
pe care-o ţine în magazia din spatele Universului
pentru necesităţi speciale şi urgente
seminţe noi de viaţă şi-apoi caută locul
unde să le planteze pe Pământ sau oriunde
cred
De multe ori
fericirea e-amărâtă şi suspină
în centrul sufletului
se simte ca o pasăre împuşcată
de armele răutăţii şi-a invidiei
agitată şi însângerată de orbirea omului
ce-o priveşte ca pe-o iluzie
în preajma altor gânduri
ce se-mbulzesc ca roiul de albine
Nişte gânduri tempestuoase răvăşesc pe cineva, nu-i dau pace. Îşi doreşte să scape de ele, să uite de existenţa lor, dar de fiecare dată când vrea acest lucru, are impresia că îl trage cineva de mânecă şi îl provoacă la o discuţie:
- Unde crezi că pl
Necazurile dăruiesc
cu mărinimie
scatoalce vânoase oamenilor
care se-neacă
în oceanul deznădejdii
îşi plâng de milă
când calcă
pe trotuar sau pe iarbă
nu într-o groapă
ori când au aer
să respire
în mijlocul naturii
şi printre clădirile indiferente
ce sunt peste t
Pe drumul timpului a revenit ianuarie,
luna albă care îşi cântă a sa arie
prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului
pentru a ne înveli în roba îngheţului.
Trecură sărbătorile toate şi anul nou,
amintirile de-anul trecut apar, în ecou
se întrevăd printre
Atunci cand promiti ceva ,
Este bine a respecta,
Altfel , singur te-ai furat,
Si esti descalificat,
Sau, daca nu poti, sa spui,
Nu sa faci rau omului,
Care este nemancat,
Cu treburi de rezolvat,
Il si pui sa stea de par, ca esti tu mare spatar
Si vrei sa mer
Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari
Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.
Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,
Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.
Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,
Se înch
Din valuri te înalți ca un poem
când viața, tragic, colțul și-l arată.
Și n-ai niciun regret, niciun blestem
pentru acei ce te-au trădat odată.
Așa a fost să fie uneori,
suntem pe-o scară-n lumea efemeră.
Am vrea s-avem în viață numai flori,
de multe ori d
Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.
Azi trece toamna grea cu aripi de lumină,
iar sufletul tău plâns tristețea își
Câteodată, omul simte nevoia să evadeze din preajma oamenilor, din preajma societăţii preocupată până peste cap de problemele personale sau de cele cotidiene, şi doreşte să aibă o portiţă de scăpare pentru a-şi soluţiona problemele personale, gând
De atâtea ori m-am întrebat ce este? Dacă mai există Viaţă dincolo de Moarte?
Nu cred că există om pe lumea asta care să nu se fi întrebat măcar o dată, sau să nu se fi gândit cel puţin vreo cinci minute la acest subiect delicat, aş spune eu, deoarec
Biet sunt ,om sunt si de-ajuns de bun
Ma destram si iarasi ma adun
Si m-avant din nou ca un taifun.
Aprig sa ma viscolesc in spatii
Unde cresc paduri din constelatii
Printre uragane de vibratii.
Astfel sa raman in univers
Pulbere de viata si de vers,
Viu i
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!